„ la Cetatea de Scaun”

“Siretiul” (III)
“Viața socială din Siretiu e ca în fiecare oraș mai mic: intrigi mici, minciuni mărișoare, sfedi și uneori chiar scărmănături. Românii, fără îndoială elementul cel mai periclitat al orașului, în loc să se unească frățesce, plătesc slujbe unul pe capul altuia. Inteligența locală nu premerge cu exemplu roditor și astfeliu descompunerea elementului românesc din Siretiu progresează pe di ce merge”.
„Gazeta Bucovinei”, Anul III, nr. 64, Cernăuți, Duminică 15/27 August 1893.
“Apatie suceveană” (I)
„Multe orașe are și România Mare, dar în halul Sucevei, cred că nu vor fi așa de multe. Un plăieș de-al lui Ștefan cel Mare, dacă ar ieși azi din mormânt, doar toaletele cucoanelor dacă l-ar mai frapa; încolo s’ar mira și el cum dracu de nu s’au schimbat prea multe. Și, slavă Domnului, nu ne-am putea plânge că avem lipsă de intelectuali, care într’o măsura s’ar mai putea sesiza câteodată; dacă nu de cele mărunte, măcar de cele mai late. Dar nimic! Îți scoate ochii praful pe strada principală; singura reacțiune e că scoți batista și te ștergi la ochi. Poate, câte odată, ești mai apatic și zici: păcătos târg!”.
„Vremea Nouă”, Anul I, nr. 7, 15 August 1930.
„«Apus de soare» la Cetatea de Scaun”
„Cetatea de Scaun a Sucevei a găzduit recent patru reprezentații cu piesa lui Delavrancea «Apus de soare». Adaptarea la cadrul natural, care oferă nebănuite rezolvări regizorale, a fost un examen trecut cu succes, perfecționat de la un spectacol la altul. Memoria nealterată a locurilor a păstrat vie imaginea legendară a lui Ștefan cel Mare, rememorarea prinzînd astfel ființă cu destulă ușurință într-o viziune plastică cu maximum de funcționalitate utilizînd ingenioase grefe pe culoarea de piatră a ruinelor”.
„Zori Noi”, Anul XXI, nr. 6110, Suceava, Duminică 6 august 1967.