La ceasul rugăciunii, memoria îți aduce închipuirile vechilor lucruri, sau grijile noi, sau persoana celui care te-a întristat. Deci, păzește-ți bine mintea, ca să nu-ți pună înainte problemele ei. Și să te îndemni continuu să conștientizezi înaintea cui te afli, pentru că este foarte firesc pentru minte să fie atrasă cu ușurință de ținerea de minte a lucrurilor la ceasul rugăciunii.
Atenția minții care se ostenește să afle rugăciunea va aduce rugăciunea. Pentru că rugăciunea urmează ca nimic altceva atenției. Deci, să ne îngrijim cu râvnă să dobândim luarea-aminte.
Uneori, prin modul în care vei sta la rugăciune vei putea degrabă să te aduni și să te rogi bine, alteori te vei osteni mai mult, fără să-ți împlinești scopul. Aceasta se întîmplă, ca să cauți cu mai multă fierbințeală rugăciunea. Și după ce o vei primi, s-o ai ca pe o izbândă nedespărțită.
Să știi că sfinții îngeri ne îndeamnă la rugăciune, și stau împreună cu noi, și se bucură, și se roagă pentru noi. Deci, dacă ne arătăm nepăsători și primim gândurile pe care ni le aduc demonii, îi vom mânia mult pe îngeri. Pentru că în timp ce aceștia se luptă atât de mult, noi nici pentru noi înșine nu vrem să-L rugăm pe Dumnezeu, ci disprețuind slujirea lor, și părăsindu-L pe Domnul Dumnezeul lor, vorbim cu duhurile necurate. (Sfântul Nil Ascetul)
(Glasul Sfinților Părinți, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 407-408, sursa: Doxologia.ro)






