În primul rând, la economie. Instabilitatea politică și un guvern slab au dus la un comportament riscant în finanțele publice. Guvernul de dreapta Tăriceanu s-a dovedit mai iresponsabil fiscal decât guvernul de stânga Năstase și aceasta este încă o dovadă a irelevanței doctrinelor în România. Supraîncălzirea economiei după câțiva ani de creștere, iresponsabilitatea bugetară combinate cu șocurile externe (criza creditelor din Europa și America) ne-ar putea duce la prima criză economică trăită de generația consumistă. De câțiva ani, România urbană trăiește deliciul consumului. Creșterea economică, expansiunea creditului imobiliar și de consum au creat o clasă de mijloc tot mai substanțială. Ei sunt românii care blochează traficul din Valea Prahovei în week-end și din București în fiecare zi. Au trecut zece ani de la ultima recesiune (determinată de reformele necesare în 1997) și prima generație de consumatori ai post-tranziției consideră că boom-ul este o stare naturală. Nu este așa. Există semne că economia se poate gripa. O economie tot mai dependentă de servicii și investiții este și mai expusă unor potențiale crize. Până acum, criza politică s-a desfășurat independent de situația economică. Dacă guvernele vor continua să pompeze bani în economie s-ar putea să asistăm la situația inversă: o criză economică ce ar putea arunca politica în aer.
În al doilea rând, trebuie să acordăm atenție consolidării statului de drept. Corupția sistemică este pentru prima dată amenințată de instituții cu puteri speciale. Influența externă a fost hotărâtoare în această direcție. Am creat PNA la insistențele Comisiei Europene și tot Comisia a fost principalul suporter al reformelor. Iar 2007 a fost anul dezamăgirilor. Odată intrați în UE, puterea Comisiei asupra guvernului de la București a scăzut simțitor. S-a văzut imediat efectul: politicienii care au beneficiat ani în șir de corupția sistemică au aplicat contra-reforma. Ca și în Italia, când s-a desfășurat operațiunea ”Mani pulite”, acesta este un semn că instituțiile își fac treaba. Dacă nu ar deranja sistemul, nimeni nu i-ar ataca pe procurori. O alianță puternică de politicieni și ziariști care îi protejează încearcă să răstoarne tendința de consolidare a instituțiilor independente. În 2008 vom vedea care este rezultatul acestei bătălii.
Pe plan politic, 2008 va decanta trei ani de crize. Coabitarea între un președinte popular și un guvern care îi este ostil a arătat limitele sistemului semiprezidențial. Nu există însă nici o șansă de schimbare a Constituției, dat fiind blocajul reciproc al partidelor. Spectrul politic (ca și societatea) s-a împărțit în tabăra pro-Băsescu și tabăra anti-Băsescu. Susținătorii Președintelui sunt mai populari în sondaje, dar pot pierde șansa de a avea majoritate parlamentară dacă nu vor juca bine la cele două rânduri de alegeri care urmează. Tabăra mult mai amestecată anti-Băsescu nu poate face strategii pentru că partidele de acolo nu pot juca unitar. Ei depind doar de greșelile primilor.
Un proverb chinezesc spune ”să te ferească zeii să trăiești vremuri interesante”. 2008 va fi un an interesant.
