Întrebarea din titlu mi-a fost pusă frecvent de prieteni, de regulă bine intenționați, în condițiile în care sunt „renumit” pentru lipsa mea de spirit pragmatic. Sunt sigur că de acest tratament beneficiază mulți dintre dumneavoastră având în vedere și faptul că majoritatea românilor adoră să dea sfaturi, solicitate sau nu! Foarte grijulii se manifestă legat de modul în care ne cheltuim banii sau ne risipim efortul în acțiuni care nu aduc avantaje materiale și sunt considerate „luxuri” total nepotrivite, având în vedere veniturile noastre. Niciodată nu sunt „o prioritate”, se consideră, achizițiile de bunuri și servicii care doar ne bucură simțurile și ne dau o stare de bine. Iar cei care vor să ne aducă cu „picioarele pe pământ” simt nevoia imperioasă să acționeze.
Consider că merită să cheltuiești și pentru bunăstarea sufletească, pentru momentele când ieși din cenușiul cotidian, ca și atunci când faci daruri care să îi bucure pe apropiați. Mai mult, nu este o pierdere financiară, ci o investiție în confortul psihic și emoțional pe care mult prea des îl ignorăm. Ne folosește să ne gândim la noi și sub acest aspect dacă dorim să „funcționăm” în parametri rezonabili în viața de zi cu zi. Pe sfătuitorii îngrijorați să-i ascultăm, dar să ne urmăm inima fără a uita creierul! Momentul în care investițiile de suflet vor fi o normalitate va însemna și un pas în plus în atât de dorita integrare reală în Europa.
Nu este dificil de a înțelege obsesia majorității cetățenilor pentru necesitățile primare (casă, hrană, îmbrăcăminte) și neglijarea acțiunilor menite să ne îmbunătățească tonusul și să ne înveselească existența. Sunt reminescențe normale ale perioadei „socialismului biruitor”, când asigurarea chiar a minimului de trai nu era facilă. Să vă amintesc cozile și cartelele pentru alimente? Pentru mulți acele amintiri rezistă în subconștient și accentuează la extrem adunarea de „bani albi pentru zile negre” ca mod de comportament. Sau aprovizionarea peste necesitățile de consum normale, mai ales în perioadele de sărbătoare. Sperăm să treacă în timp această obsesie.
Imaginea publică a celor care investesc în acțiuni (excursii, spectacole) sau bunuri culturale (cărți, obiecte de artă) nu este cea mai bună. „Nu mai pot de bine”, „se lăfăie în bani” sau acuzațiile de snobism sunt cele mai frecvente. Puțin realizează că aceste „investiții” nemateriale sunt și un indice de civilizație, de desprindere de o epocă a lipsurilor și a fricii de ziua de mâine. Fără a fi patetici, trebuie să ne întrebăm și cu ce rămânem din trecerea noastră prin viață. Mai mult, banii cheltuiți pe cărți, obiecte de artă sau manifestări culturale vor susține dezvoltarea „averii” naționale și a prestigiului țării pe plan internațional. „Exportul” de cultură aduce în timp aprecieri externe și chiar câștiguri bănești! Vom trece de această etapă a ignorării actelor culturale în favoarea acumulării de bunuri materiale? Sunt sceptic văzând evoluția educațională a celor care „vin”!
Revenind la reacția față de sfătuitori, benevoli dar insistenți, cred că trebuie să avem o atitudine echilibrată, fără refuzuri dure, dar și cu acceptări selective. Am primit toți și sfaturi bune, dar și ”indicații prețioase” de toată mila! Să le acceptăm pe toate, poate cu excepția celor provenite din zona politică, pe care le suspectezi de manipulare, dar să hotărâm singuri. Sau să „copiem” atitudinea unor persoane pe care le apreciem pentru modul în care își trăiesc viața și își construiesc cariera. Nu trebuie să le plătim „drepturi de autor”!
