Vineri, 27 martie 2026, de Ziua Internațională a Teatrului, Biblioteca Municipală „George Bodea” din Câmpulung Moldovenesc, în prezența unor invitați de seamă din municipiile Suceava și București, a găzduit cea de-a V-a ediție a festivalului „Balada doamnelor de azi”. Sub forma unui spectacol-dezbatere, cu tema „Joc de rol pe scena vieții”, manifestarea s-a conturat ca o veritabilă platformă de reflecție asupra participării și utilității sociale a individului, asupra importanței autenticității, dar și asupra condiției și provocărilor femeii contemporane.
Deschiderea evenimentului i-a aparținut doamnei profesor Nicoleta Bogoș, managerul instituției, care a vorbit despre rolul pe care și l-a asumat „să-l joace în viață”, evocând, cu dezinvoltură, tema măștii pe care, vrând-nevrând, fiecare o purtăm. Dacă în copilărie „știm doar să fim noi înșine”, odată cu maturizarea începem să jucăm roluri și să ne ascundem în spatele unor măști – uneori ca formă de apărare, conștienți că societatea judecă mai degrabă aparențele decât adevărata identitate. Nu de puține ori, ajungem să ne confundăm cu aceste măști, trăind în umbra lor, în detrimentul autenticității.
În acest context, directoarea a lansat o întrebare esențială: este mai bine să renunțăm la mască sau să o purtăm atunci când împrejurările o cer? Răspunsurile au venit din partea invitaților: Margareta Lupașcu – expert în etichetă și protocol; Sanda Maria Ardeleanu – profesor universitar dr.; Alexandra Harja Samsonescu – antreprenor; Radu Ciobănașu – actor; Mihăiță Negură – primar.
Moderarea dezbaterii a fost asigurată de Margareta Lupașcu, fondatoarea Școlii de etichetă și bune maniere din Suceava, care a subliniat că demersul său nu este unul comercial, ci educativ, menit să aducă binele, frumosul și echilibrul în comunitate. În viziunea sa, bunele maniere depășesc formulele de politețe și țin de modul în care gândim, simțim și ne raportăm la ceilalți. Respectul, a punctat aceasta, izvorăște din interior și modelează armonia socială.
Totodată, moderatoarea a propus o reflecție asupra unei realități adesea nespuse – tensiunea dintre identitatea asumată și cea impusă – și a adus în prim-plan tema femeii contemporane, văzută ca un echilibru între forță și vulnerabilitate. În acest cadru, întrebarea „în ce măsură ne alegem rolurile și în ce măsură suntem distribuiți în ele de societate?” a deschis un dialog profund.
Intervențiile invitaților au completat această perspectivă. Alexandra Harja Samsonescu a vorbit despre echilibrul dintre viața de familie și carieră, subliniind importanța autenticității. Sanda Maria Ardeleanu a evidențiat faptul că puțini oameni pot afirma că au urmat exact drumul dorit, esențial fiind să nu trăim cu regret. Radu Ciobănașu a accentuat rolul educației și al întâlnirilor umane în formarea destinului, iar Mihăiță Negură a subliniat asumarea rolului public ca formă de responsabilitate și evoluție.
Dialogul a continuat în jurul ideii de împlinire personală și autenticitate. Pentru unii dintre invitați, aceasta înseamnă sinceritate, pentru alții curajul de a nu te minți sau puterea de a-ți asuma propriul drum. În plan social, discuția a atins și tema prejudecăților legate de rolul femeii, concluzia fiind una clară: competența și implicarea depășesc orice stereotip.
Finalul conferinței a adus un îndemn la armonie interioară și echilibru, sintetizat de moderatoare prin ideea că „nu rolurile ne definesc, ci felul în care alegem să le jucăm”. Momentul artistic oferit de Radu Ciobănașu, prin recitarea unor poezii, a completat atmosfera unei seri marcate de sensibilitate și reflecție.
Întregul eveniment a fost întregit de intervențiile muzicale ale formației Royal Cvartet, care au adăugat un plus de rafinament.
În încheiere, Nicoleta Bogoș a subliniat rolul publicului ca „sufleor” discret al acestui spectacol al ideilor, amintind că autenticitatea rămâne esențială în orice context.
Într-o lume grăbită, în care rolurile sunt adesea asumate mecanic, această conferință a oferit un moment de reflecție necesar, readucând în prim-plan o întrebare fundamentală: cât din ceea ce trăim ne aparține cu adevărat?
