S-a consumat o nouă ediție a concursului de doi bani organizat anual de Mihai Tatulici cu banii lui Sorin Ovidiu Vântu. Concursul cu pricina e un fel de bursă de oameni, în care organizatorii plasează câteva persoane care speră ei că într-o zi le vor aduce profit într-un amalgam de oameni deja celebri care pot aduce profit imediat. Și, desigur, persoanele, oricât de notorii, care nu pot aduce vreun profit, de exemplu luptători anticorupție ca Monica Macovei și Daniel Morar, oricâte premii ar lua ei în Europa (recent amîndoi au primit mari onoruri), nu au ce căuta nici la coada clasamentului, că e improbabil că pot fi sunați vreodată să li se ceară vreun serviciu. Din păcate, alegerile care se țin odată la patru ani în România mai strică socotelile unor asemenea samsari de celebrități, pentru că poporul are ideile lui proprii, deși organizatorii trebuie să aibă grijă să nu o ia complet pe lângă preferința populară, că se duce și bruma de credibilitate pe care o mai au. De exemplu, Băsescu nu poate să nu fie în fruntea clasamentului, dar cum poziția lui e mai tare ca oricând după alegerile astea, lingăii de la acest concurs au venit cu ideea genială ca șeful statului să câștige la două categorii, și omul politic, și inspirația anului. Buclucul este că la favoriți câștigul e mic, că toată lumea pune banii pe ei. La fel, femeile șefului nu puteau să lipsească, și iată că fiica lui o scoatem pe locul doi la cei mai promițători tineri politicieni, în ciuda faptului că populare sunt doar gafele ei, și bineînțeles și doamna Udrea nu poate lipsi de pe un loc onorabil, că încă e în grații, dar îi dăm un loc mai în mijlocul clasamentului, de unde poate la anul merge fie în sus, fie în jos, după cum devine cazul.
Investițiile mai vechi ale organizatorilor concursului au adus randamente foarte variate, cum se zice la Bursă. Mihai Răzvan Ungureanu, preferatul concursului, a trebuit pentru moment tras pe linie moartă, că regulamentul serviciilor secrete nu permite șefilor să se poarte ca la concursul de modele. Rămâne Ponta, care e în creștere, că socrul lui a negociat alianța PDL-PSD, se poate vinde deja cu profit. Cu Gușă, îl mai ținem un pic, deși nu sus, ca să nu îl vindem de tot în pierdere: la cota de azi ar fi dezastru, viitor politic zero, după ce ani de zile a tot fost plasat în fruntea clasamentului. Cu Năstase e și mai rău, îl lăsăm să pice pe locul zece și ultimul, nu are ce căuta nici acolo, dar ne e frică să-l lăsăm să alunece în afara clasamentului. Becali nu a găsit votanți de alegerile astea, dar e însă sus în concurs, în speranța că acțiunile lui mai pot găsi cumpărători la un preț mediu. Cam greu, că pe toate canalele e vorba numai de anchetele lui la DNA și faptul că vinde Steaua pentru datorii.
Clasamentele devin de tot rizibile când ne mutăm la actori sau la scriitori, unde găsim la un loc, într-o dulce devălmășie, autori de gunoaie ca Pavel Coruț cu autori care scriu despre îngeri ca Andrei Pleșu, avantaj cotă Coruț, sau pe Nicoleta Luciu cu Radu Beligan. Ce îmi place cel mai mult este că intrări de calitate, gen Emil Hurezeanu, fiind oameni de ai casei, sunt lăsate pe ultimul loc (nu cumpăra, nu vinde), sau pe locuri mediocre (Turcescu, ce coincidență, șapte și la ziariști, și la analiști), pentru a face loc unor noi intrări în forță (cumpărați Mircea Badea, face audiență, poate îl transferăm de la Antena 3) sau Dan Diaconescu. Ce să mai vorbim! Cum putem afla din situl concursului, e foarte important procesul de stabilire a „criteriilor obiective” prin care sunt definite „elitele” unei națiuni.
Emisiunea ar putea avea ca subtitlu: cum să îți faci o elită de casă (dacă unii oameni de calitate, ca Liiceanu sau Hurezeanu acceptă să stea lângă ceilalți ca Becali sau Coruț de pe această listă, au trecut testul îngenuncherii) cum să prostim poporul cu televizorul și cum să ne facem de râs promovând cu totul alte valori decât acelea, puține, pe care le văd europenii la noi când nu ne judecă pe criterii tatuliciene, ci europene.
