În timp ce mă pregăteam să scriu această rubrică, la Digi 1 se desfășoară una din nenumăratele și nesfârșitele emisiuni de comentarii și de analize pe probleme de fotbal. În studio se află oameni competenți alături de Radu Naum. Sunt fotbaliști cu prezențe multe și importante la echipa Națională în vremurile în care nu doar că nu ne era rușine cu ea, dar care ne scotea în stradă în momente (dese!) de mare bucurie. La telefon, alți oameni de fotbal care chiar spun lucruri de interes… despre nimic! Și, ceea ce e cu adevărat grav, despre… nimeni! Se folosesc sintagme de mare adâncime, precum „rafinament tactic”, „mental coaching”, „rol determinant”, raportate însă la un număr de forme de viață presupus umană, ale căror conexiuni cu domeniul în speță (fotbalul!) par cu totul întâmplătoare și mai ales nedorite! Se vorbește acolo despre un anume Octavian Popescu de la Steaua, un copil (mai mult după apucături decât din acte!) al cărui talent supraevaluat (din interes comercial desigur) s-a vădit a fi doar un abur cu care a fost învăluit ori o vopsea pentru a păcăli fraierii de cumpărători ulteriori. Între ce zicea Becali când a pus botu’ și a dat banu’, cu totul nejustificat, și realitatea de pe gazon distanța e cosmică. Și, vă rog frumos, nu mă luați și dv cu chestii de doi bani juma’ precum „e încă tânăr”, „n-are experiență”, „să se mai rodeze” și alte bazaconii d’astea! Ăsta, „copilul”, are deja 20 de ani, vârsta la care Messi mânca nori la club și la națională, la fel și M’Bappe, care avea și titlul mondial câștigat de ceva vreme! La noi, până ce ăla „născut talent” n-apucă să se și boșorogească pe iarbă, nu ne dăm seama că el e de mult „mort speranță”, dacă tot ne dăm în vorbe adânci cu iz de metaforă. Popescu ăsta nu se numără printre cei lăsați acasă pentru meciul de azi din Danemarca, ba am impresia că antrenorul îi va agăța de braț și banderola de căpitan, cumva pe principiul că „o fi el doar un copil, ba și năuc pe deasupra, dar oricum e cel mai bun din lot”. Dacă e chiar așa, atunci aoleuuuu! Clar e doar faptul că Becali îi cumpără la bucată și îi debarcă la kil.