La anu’ bisect, desigur! Olimpiada se putea încheia foarte bine pentru noi și cu o săptămână mai devreme. Desigur, asta din perspectiva contabilului, făcând bilanțul medaliilor. Ceva șanse, sau mai degrabă speranțe, au mai fost. Nu s-a mai ratat sau clacat, doar că sportivii noștri n-au izbutit a-și depăși condiția.
Nu mă pot opri să observ că majoritatea covârșitoare a medaliilor ne-au fost aduse, ca și la Olimpiada precedentă, ca mai mereu, de partea feminină a delegației noastre. Și să nu uităm că la eșecul fetelor noastre la handbal, singurul sport de echipă la care am fost reprezentați pe tărâm chinezesc, cineva și-a adus o contribuție tipic masculină.
Ne pricepem să biciuim cu vorbele, dar când e vorba să pătimim cu adevărat pentru un țel, doar ne identificăm cu “fetele noastre”. De ce oare avem trei maratoniste și nici un maratonist?!
La nivel mondial, vedetele acestei Olimpiade sunt domnii Bolt și Phelps, pe care ne grăbim să-i cârcotim. Așa ceva nu există, poate oricine dacă se îndoapă cu neo-substanțe. Dintr-o țară de sportivi am devenit una de specialiști, nu degeaba proliferează televiziunile de sport, iar știrile sportive sunt reginele jurnalelor…
Ca să revenim la handbalul feminin, Norvegia, cea care a avut cel mai greu meci din întreg turneul chiar cu echipa noastră (!), ne-a fermecat pe toți în finală cu o frenezie ofensivă neverosimilă. Iar dacă pe noi ne-a fermecat, rusoaicelor le-au făcut farmece de-a dreptul. M-am bucurat pentru nordice și pentru faptul că aveau ca antrenor o femeie.
O finală ce ar fi putut deveni antologică s-a disputat sub panouri între spanioli și suma starurilor din NBA. Păcat că în vreo două rânduri, când spaniolii ar fi putut reuși o egalare uriașă la nivel psihologic, puștiul Ricky Rubio s-a pierdut cu firea. O medalie de aur pentru Spania ar fi fost, cred, comparabilă cu cea de la EURO.
În schimb, s-au făcut eforturi mari din partea organizatorilor pentru a strica finala masculină la fotbal, ajunsă pe post de reziduu chinezesc. S-a jucat la vreo 40 de grade Celsius, temperatură la care, o simțim chiar pe pielea noastră, e greu și să mergi pe stradă! Nu cred că nu s-ar fi găsit o soluție. Practic, condițiile erau perfecte pentru a câștiga Nigeria, iar faptul că aceasta nu a făcut-o, a ținut doar de hazard. Un timp, doar stângăcia proverbială a africanilor în situații simple a menținut scorul alb. Apoi a sclipit Messi, ca servant, a finalizat Di Maria, ca atacant. Iar spectacolul sperat a sucombat treptat sub agresiunea vipiei.
