Un bătrân din Bosanci, Alexandru Moldovan, în vârstă de 80 de ani, trăiește asemeni unui câine, mai mult din mila vecinilor. Cum altfel ar putea trăi un om, dacă are o pensie specială de 62 de lei? Mizeria care domnește în casa bătrânului, în cele două cămăruțe în care sunt înghesuite tot felul de acareturi, pereții negri de la fum, pânzele de păianjen atârnate de tavan, lenjeria murdară, hainele vechi, ponosite, mirosul greu de suportat, toate îți dau impresia că intri într-un coteț, nu în casa unui om. Tabloul este cu atât mai cutremurător cu cât în pragul casei te întâmpină un bătrân care nu a văzut apa și săpunul de ani de zile, bătrân care se deplasează cu greutate, târându-se pe genunchi și ajutându-se de mâini. Are și cârje, dar le folosește mai rar. A rămas invalid după ce a fost lovit de o mașină, cu aproape 20 de ani în urmă.
L-am găsit pe bătrân învârtind cu culișerul într-o mămăligă pe care o făcea nu din făină de porumb, ci din tărâțe și apă. Pe plita încălzită, bărbatul mai avea un blid cu supă, adus de o vecină. Pe jos, printre lemne, tălpi de papuci, vechituri, haine murdare, se aflau și oale în care bărbatul păstra câteva zeci de kilograme de cartofi. În cea de-a doua cameră, bărbatul avea dosită într-un dulap o cutie în care păstra câteva sticle cu ulei, conserve, margarină aduse tot de săteni cu inimă mare.
Împarte mâncarea din pomană cu un câine și trei pisici
Viața acestui bărbat nu a fost mereu „de câine”. În tinerețe, după cum ne-a spus chiar moș Sandu, a făcut unele prostii, pentru care a plătit cu ani grei de închisoare în Insula Mare a Brăilei, dar și la Jilava. După ce și-a ispășit pedepsele, s-a întors la Bosanci și și-a întemeiat o familie, împreună cu Domnica, o femeie care care a avut mare grijă de bărbat până acum zece ani, când s-a prăpădit. Deși bărbatul a lucrat, spune el, câțiva ani la Străduința, unde a învățat cizmărie, nu a avut suficienți ani pentru a primi o pensie, așa că a rămas cu pensia specială pe care a primit-o după anii lucrați în mină la Lupeni, pe perioada armatei.
Lunar, bărbatul primește 62 de lei, cu care ar putea să-și cumpere o sacoșă cu alimente care să-i ajungă pentru o săptămână, însă el își plătește din pensie factura de energie electrică și îi mai rămân bani pentru două, trei pâini. Moș Sandu nu ar putea să trăiască dacă nu l-ar hrăni vecinii, care, din milă, îi aduc, dacă nu zilnic, la câteva zile, câte un borș, o bucată de pâine, o sticlă cu lapte. După ce primește pomana, moș Sandu se târăște pe treptele casei și îi aruncă o bucată de pâine câinelui din curte, le dă de mâncare celor trei pisici care s-au aciuat pe lângă casa lui, iar după ce își știe animalele sătule, mănâncă și el. Nu se plânge că l-ar durea ceva sau că și-ar dori ceva anume. Se bucură când cineva îi trece pragul și are cu cine să mai schimbe o vorbă.
Oameni revoltați de situația bătrânului din Bosanci
Pe tanti Lucreția Bivol, în vârstă de 77 de ani, vecină cu moș Sandu, am întâlnit-o ieșind din curtea bătrânului, după ce îi lăsase o supă fierbinte. „Îi aduc ce am și eu prin casă. Acum i-am adus o zamă cu carne. El nu are nimic, bietul. Poate nu a mâncat de câteva zile. De când a murit soția lui, tot vin pe la el să-l ajut. Mi-e milă de el. Nu mai are pe nimeni. A avut și un accident de mașină și el stă aici în casa fostei soții. Fratele nevestei l-a lăsat să stea aici”, ne-a povestit tanti Lucreția.
O altă vecină, Rodica Sandu, ne-a povestit că, într-adevăr, „bărbatul trăiește de pe o zi pe alta. Îi aduce unul, altul de mâncare, din milă. Trăiește în niște condiții mizere, care nu se pot discuta. În casă la el, de când a murit soția, nimeni nu i-a mai spălat hainele. Dacă i-a dus cineva ceva de mâncare, și atât. Eu cred că, în primul rând, primăria ar trebui să-l ajute”.
Auzind de situația critică în care poate să trăiască un om, un bătrân invalid, în secolul XXI, Constantin Găitan, un localnic din Bosanci, ne-a spus că un astfel de caz, cum este cel al lui Alexandru Moldovan, nu a mai întâlnit. „Așa ceva nu știu dacă a mai fost vreodată în Bosanci. M-a revoltat faptul că acest bătrân nu este ajutat de autoritățile locale, de primărie… Cineva trebuia să se implice și în cazul ăsta. Sunt asistenți sociali, dacă sunt, nu știu, nu cunosc situația, pentru că nu am avut nevoie de ajutor. În ultimul timp am mai trecut și eu pe la bătrân, l-am ajutat cu câte ceva, dar târziu am aflat de situația lui. Mai dureros mi se pare că sunt ajutați alții, și nu omul ăsta. Aici este durerea mare și nu știu din ce motiv. Așa un caz nu am mai văzut. În ultimele două săptămâni am vorbit cu mai mulți oameni, de toate confesiunile, să vină să-l ajute”, ne-a spus Găitan.
„Eu mă lupt de ani de zile să schimb cumva situația acestui bărbat”
După moartea soției, bărbatul a rămas cu câteva parcele de pământ pe care, în parte, le-a înstrăinat, și cu o casă. A luat bani pe pământul vândut. Ne-a povestit că și-a cumpărat lemne, mâncare, dar a mai și chefuit cu prietenii, când era mai în putere. De 15 ani ne-a spus că nu mai fumează, iar de băut, spune bărbatul, „când n-ai bani, n-ai ce bea”. Oamenii din comună sunt îngroziți de condițiile greu de imaginat în care trăiește bărbatul. Mizeria din casa și curtea bărbatului sunt un adevărat focar de infecție. De multe ori, condițiile de viață ale unui animal sunt mult mai bune decât cele în care își duce bătrânețile acest bărbat.
Cei care cunosc povestea bărbatului sunt revoltați că primăria comunei nu a făcut mai mult pentru el. Primarul comunei Bosanci, Anton Curic, ne-a spus că de la începutul acestui an Alexandru Moldovan va beneficia de un ajutor social, în valoare de 140 de lei. „Eu mă lupt de ani de zile să schimb cumva situația acestui bărbat. Anul trecut, în vară, am trimis oameni care i-au făcut curățenie în casă, i-au văruit, dar nu după multă vreme casa a arătat la fel ca înainte de a se face curățenie. Miercuri și joi, săptămâna aceasta, vor merge câțiva oameni la el acasă și îi vor face curat, îi vor despica lemnele pentru foc și îi vor pune în ordine și curtea. Este greu să păstreze, pentru că bărbatul doarme îmbrăcat, cu aceleași haine, cu cizmele în picioare și din cauză că nu se poate deplasa nici nu are nimeni pretenția să își facă singur curat”, a spus primarul, completând că cel mai bine pentru bătrân ar fi o internare într-un cămin social, numai că ar avea nevoie de un certificat de handicap, iar pentru asta este nevoie de o expertiză, de un control medical amănunțit. Întrebat de ce nu a făcut nimic primăria până acum, Anton Curic a declarat că în ultimii ani „am încercat de mai multe ori să-l conving, să-i dau ajutor social, dar a refuzat”.
