La 125 de ani de la inventarea lui, de Karl Elsener, ca instrument de supraviețuire destinat militarilor, briceagul elvețian, simbol național în Elveția și echivalent al calității pe plan mondial, continuă să fie folosit pe scară largă, motiv pentru care a fost supus unui proces de modernizare.
Potrivit AFP, grupul Victorinox, „moștenitor” al inventatorului briceagului elvețian, Karl Elsener, a fost obligat să adapteze modestul instrument original la imperativele modernității. În afară de lamele clasice, tirbușonul – prezent numai în cazul bricegelor destinate ofițerilor -, a unghierei sau a mini-șurubelniței, unele dintre briceagurile moderne sunt dotate în prezent cu un model special destinat demontării și reparării calculatoarelor sau cu USB-uri ori chiar cu un cuțit pentru copii care are o lamă rotunjită.
„Încercăm întotdeauna să fim în pas cu mersul pieței și să venim cu idei noi”, a spus Carl Elsener, nepotul inventatorului și președinte al Victorinox. „Cuțitul militar elvețian a devenit companionul fidel în numeroase expediții, de la Polul Nord la Polul Sud, Amazonia sau Everest. El a făcut chiar parte din echipamentele prezente pe navetele spațiale”, a declarat moștenitorul dinastiei de cuțitari.
„Importanți președinți americani au oferit bricege elvețiene cadou vizitatorilor lor la Casa Albă”, a adăugat acesta, povestind că și el a folosit un briceag pentru a realiza o traheotomie de urgență într-un avion care survola Filipinele.
Veritabilă vedetă elvețiană, briceagul cu înveliș roșu pe care este inscripționată o cruce albă își dezvăluie originile profund rurale într-o expoziție la Muzeul Național Elvețian de la Schwyz. Astfel, înaintașii europeni ai cuțitașului pliabil elvețian foloseau acest instrument la tăiat lemn, la castrat porci, la jumulit păsări sau la cusutul sacilor de cartofi. În Italia, un briceag cu ornamente, numit „coltello d’amore” (cuțitul dragostei), le reamintea logodnicilor obligația de fidelitate. După căsătorie, el era amplasat la îndemâna soției, sub patul conjugal.
Cu toate acestea, povestea faimosului briceag elvețian este mai prozaică, el fiind fabricat de Karl Elsener în atelierul său din satul Ibach pentru a satisface o comandă venită din partea armatei. Comanda se referea la echiparea soldaților cu un briceag care să poată fi folosit cu succes atât la întreținerea puștilor, cât și la deschiderea conservelor, care erau, la momentul respectiv, o noutate în materie de gastronomie cazonă. Confruntat cu concurența germană în ceea ce privește producția de serie, Elsener i-a convins pe cuțitarii elvețieni să se alieze și să pună bazele unei fabrici, în 1891.
Cuțitul de ofițer, brevetat în 1897, avea șase funcții, inclusiv pe cea de tirbușon, acesta fiind și modelul care a devenit popular pe plan internațional, potrivit explicațiilor oferite de Pia Schubiger, organizatoarea expoziției de la Schwyz.
În cel de-al Doilea Război Mondial, militarii americani din Europa au adoptat cuțitul elvețian imediat, în pofida denumirii sale oficiale impronunțabile – „Schweizeroffiziersmesser” -, ei fiind și cei care le-au promovat dincolo de Atlantic, oferindu-le cadou apropiaților și contribuind la nașterea unei legende.
Victorinox produce anual circa șase milioane de bricege de toate modelele, precum și cuțite și ustensile de bucătărie.
În februarie, armata elvețiană a început să le distribuie soldaților săi noul model de briceag comandat furnizorului său istoric. De data aceasta, briceagul este colorat în oliv și negru și designul său a fost revizuit pentru a putea fi apucat și deschis cu o singură mână. Briceagul modernizat poate în continuare să taie lemn și să deschidă cutii de conserve, dar nu mai este întotdeauna dotat și cu tirbușon.
