Procurorul general al României, Codruța Kovesi, afirmă că, la momentul la care Constituția a prevăzut că durata reținerii este de 24 de ore, măsura era luată de polițiști, în prezent temerea publică referitoare la eventuale abuzuri ale organelor de cercetare penală fiind mult diminuată.
În 7 martie, procurorul general al României, Codruța Kovesi, a afirmat că este nevoie de o modificare a duratei reținerii la 48 sau 72 de ore (în prezent, aceasta fiind de 24 de ore-n.r.).
Întrebat dacă era necesar ca o normă de procedură penală să fie prevăzută în Constituție, procurorul general a declarat că prevederea unor norme de procedură penală în cuprinsul Legii fundamentale reprezintă o practică neobișnuită.
„Pentru a realiza un echilibru între drepturile fundamentale ale persoanei și interesul public de a asigura o bună desfășurare a justiției, statele prevăd condițiile în care anumite drepturi pot fi restrânse și garanțiile care elimină riscul unor eventuale abuzuri. În timp, acest echilibru se poate schimba, astfel încât la un moment dat statul poate avea interesul de a proteja cu precădere drepturile persoanelor, în situațiile în care riscul de abuz al autorităților este semnificativ, sau interesul public, atunci când există o amenințare reală la adresa siguranței cetățenilor, de aceea este important să existe o flexibilitate în abordare, în funcție de evoluția realităților sociale”, susține Kovesi, într-un răspuns la o solicitare a agenției MEDIAFAX.
Codruța Kovesi afirmă că atunci când normele de procedură sunt prevăzute în Constituție, această flexibilitate nu există, iar statul își limitează posibilitățile de reacție la evoluțiile fenomenului infracțional.
Întrebată care sunt motivele ce ar putea justifica modificarea termenului de reținere prevăzut de Constituție și dacă este oportună, Codruța Kovesi spune că actuala reglementare a duratei reținerii cauzează probleme semnificative în practica organelor judiciare, „în condițiile în care în interiorul celor 24 de ore trebuie administrate probe, trebuie întocmite actele procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, trebuie audiați inculpații, trebuie verificate apărările pe care aceștia le formulează, întocmită propunerea de arestarea preventivă, trebuie studiat dosarul de către judecător și de către apărători, reaudiați inculpații în fața instanței și pronunțată hotărârea”.
„În multe situații, de exemplu, atunci când fapta a fost surprinsă în flagrant și întregul probatoriu trebuie administrat în acest interval sau când dosarele privesc un număr mare de inculpați, este în mod obiectiv imposibil ca toate aceste activități să fie realizate în termenul prevăzut de Constituție. Efortul de a finaliza activitățile înainte de expirarea celor 24 de ore poate determina erori de procedură sau luarea unei decizii înainte de a cunoaște toate faptele relevante, astfel încât pot fi vătămate drepturile persoanelor cercetate”, declară Kovesi.
Mai mult, susuține procurorul general, la momentul la care Constituția a prevăzut că durata reținerii este de 24 de ore, această măsură era luată de către lucrătorii de poliție, arestarea preventivă fiind în competența procurorului, iar „textul reprezintă o reacție la experiențele istorice recente”.
În prezent, temerea publică referitoare la eventuale abuzuri ale organelor de cercetare penală este mult diminuată, așa cum rezultă și din cercetarea sociologică invocată la bilanțul Ministerului Public, astfel că o asemenea prevedere nu mai este necesară, arată sursa citată.
În legătură cu posibilitatea ca majorarea termenului de reținere să „restituie” practic procurorilor instrumentul de putere reclamat înainte de revizuirea Constituției, din 2003, în condițiile în care Curtea Europeană a statuat că acești magistrați nu sunt independenți, Codruța Kovesi susține că termenii folosiți de Convenția Europeană a Drepturilor Omului au un înțeles autonom.
„Curtea de la Strasbourg a arătat în deciziile sale că un termen de trei zile pentru aducerea unei persoane private de libertate în fața unui judecător îndeplinește exigențele Convenției și se încadrează în noțiunea «de îndată» pe care aceasta o folosește. Prelungirea duratei reținerii nu influențează în niciun mod cenzura ulterioară a judecătorului și este de natură să influențeze practica instanțelor. Dimpotrivă, o asemenea modificare ar permite judecătorului să se pronunțe în deplină cunoștință de cauză asupra propunerii, ceea ce va contribui la creșterea calității actului de justiție”, conchide Kovesi.
Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, afirmă că prin Constituția din 1991 durata reținerii a fost prevăzută la 24 de ore, iar legiuitorul trebuie să decidă asupra propunerii de extindere a acesteia, însă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie va constitui un reper important.
La rândul său, președintele Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul Horațius Dumbravă, susține că în condițiile actuale termenul de 24 de ore – o durată mult prea scurtă – afectează calitatea actului juridic și poate genera greșeli sau, de ce nu, chiar abuzuri, din cauza presiunii create asupra celui care are dosarul în față, el pronunțându-se pentru majorarea la 48 de ore a măsurii preventive. „Atunci când Constituția a fost revizuită în 2003 (…), constituantul s-a pripit prin faptul că a prevăzut reținerea, ca măsură preventivă și pe care o poate lua și procurorul, doar la 24 de ore”, declară Dumbravă.
Durata de 24 de ore a fost stabilită pentru măsura reținerii, la nivel constituțional, încă din 1991, data intrării în vigoare a Constituției. Spre deosebire de reglementările din Codul de procedură penală anterioare anului 2003, prin Legea 281/2003, ca urmare a condamnărilor României la CEDO (de exemplu, hotărârea în cauza Pantea contra României din 3 iunie 2003), dispozițiile privind organul competent a dispune arestarea preventivă, durata acesteia și garanțiile ce însoțesc această măsură au fost modificate, schimbarea fundamentală constând în dispunerea acestei măsuri de către instanță, și nu de către procuror, explică ministrul Predoiu.
Anterior revizuirii Constituției în 31 octombrie 2003, judecătorii CEDO au statuat că procurorul român nu este magistratul independent ce poate decide arestarea preventivă, la momentul respectiv anchetatorul putând lua o astfel de măsură pentru trei zile (72 de ore).
„Din punctul de vedere al standardelor europene în materie, criteriul la care ne raportăm este jurisprudența CEDO. Analizând jurisprudența acestei instanțe în diverse cauze, s-a constatat că, pe de o parte, a fost considerată excesivă o durată a reținerii care a depășit 3 zile (de exemplu, 4 zile și 6 ore într-o cauză de terorism – Brogan versus Marea Britanie, 1988), iar pe de altă parte, că este conformă cu standardele convenționale o reținere de până la 3 zile (cauza McKay versus Marea Britanie, 2006) până la aducerea persoanei în fața unei instanțe de judecată)”, spune ministrul Justiției.
Cauza McKay versus Marea Britanie este invocată și de procurorul general al României, în susținerea argumentului că durata reținerii poate fi majorată.
Prin hotărârea din 20 iunie 2002, în cauza Filiz și Kalkan versus Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis la fel ca în hotărârea Brogan împotriva Marii Britanii, cu privire la o persoana arestată pentru fapte de terorism, respectiv că o privare de libertate de 4 zile înainte de a fi adusă în fața unui magistrat care să se pronunțe asupra legalității arestării este în contradicție cu obligația impusă prin prevederile articolului 5, paragraful 3 din Convenția Europeană, care impune un control imediat al detenției. Turcia a violat acest drept, în accepțiunea CEDO.
