Codruța Kovesi susține, în raportul său de activitate, că atunci când a preluat funcția de procurorul general al României disfuncțiile identificate afectau cvasi-totalitatea dimensiunilor activității specifice Ministerului Public, respectiv urmărirea penală și activitatea judiciară.
De asemenea, erau afectate organizarea activității și strategiile de dezvoltare instituțională, precum și gestionarea resurselor umane.
„Au fost constatate absența unui sistem unitar de reglementare a activității și inadecvarea cadrului normativ intern, care, la momentul respectiv, consta într-o serie de ordine, adrese și circulare succesive, unele dintre acestea contradictorii sau caduce; dezechilibrul pregnant în repartizarea sarcinilor între unități , situație generată de neadaptarea codului de procedură penală și a legii de organizare judiciară la realitățile sociale contemporane; lipsa unei politici coerente de personal și un management necorespunzător al resurselor umane disponibile”, explică Codruța Kovesi, în Raport privind activitatea desfășurată pe perioada exercitării mandatului de procuror general 2006 – 2012.
În cadrul Ministerului Public repartizarea personalului nu se întemeia pe o analiză a nevoii de procurori la fiecare nivel de jurisdicție, prin prisma volumului de activitate.
Potrivit procurorului general, Ministerul Public funcționa fără stat de funcții și personal, întrucât aceste documente nu au fost întocmite ulterior aprobării, în anul 2004, a Regulamentului de ordine interioară. Ca o consecință directă, nu a fost stabilit nici numărul de procurori pentru fiecare secție sau unitate de parchet, repartizarea personalului fiind realizată după statul de funcții anterior, care nu mai corespundea noilor competențe.
Schema de personal a Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție (PICCJ) era supradimensionată, inclusiv sub aspectul funcțiilor de conducere (81 din cele 209 posturi, respectiv aproximativ 40 la sută), a arătat sursa citată.
În organigramă erau prevăzute numeroase secții, servicii și birouri care nu-și justificau existența în raport cu atribuțiile acordate, iar repartizarea pe secții a procurorilor era inadecvată necesităților reale. Funcționarea parchetelor locale era afectată de gradul redus de ocupare a posturilor de procuror, deși acestea reprezintă 80 la sută din activitatea Ministerului Public.
„Practica ocupării posturilor de conducere vacante prin delegări succesive (efectuate de multe ori cu întârziere), ceea ce avea ca efect o lipsă de eficiență a managementului structurilor teritoriale. Prioritizarea defectuoasă în alocarea resurselor disponibile pentru activitatea de urmărire penală și lipsa de implicare în dosarele importante, fapt ce a determinat ca un număr redus de astfel de cauze să fie soluționat prin rechizitoriu. Inconsistența implicării în procesul de dezbatere publică a proiectelor legislative cu impact nemijlocit asupra activității procurorilor, activitate care nu era instituționalizată și nu avea caracter consecvent”, sunt alte carențe identificate de Kovesi.
Totodată, au fost constatate disfuncții în utilizarea instrumentelor de control și cuantificare a eficienței activității , cu efect direct asupra exercitării managementului instituțional; nerespectarea prevederilor legale privind protecția informațiilor clasificate, atât în ceea ce privește protecția procedurală, cât și cea fizică , ceea ce a avut ca efect inclusiv scurgeri de informații din activitatea de urmărire penală; înregistrarea unor deficiențe în planificarea și alocarea judicioasă a resurselor financiare și materiale , în paralel cu dezinteresul manifestat în atragerea de fonduri comunitare; creșterea anuală, în mod constant, a numărului de dosare penale de soluționat.
„Fiecare dintre problemele identificate influențau în mod negativ calitatea actului de urmărire penală și operativitatea acestuia, determinând percepția negativă a justițiabililor asupra actului de justiție”, spune Codruța Kovesi.
