Ministrul Mediului, Korodi Attila, afirmă, într-un interviu acordat luni seară agenției MEDIAFAX, că ar fi „mai confortabil” dacă politicienii nu ar mai face comentarii „pe nicio parte” în legătură cu proiectul minier de la Roșia Montană, iar ministerul ar putea lucra.
„Ar fi, desigur, mult mai confortabil dacă foarte multe comentarii n-ar exista pe nicio parte și dacă Ministerul Mediului ar putea să lucreze înainte, dar, totuși, realizez că este un proiect atât de mare, cu atâtea elemente critice care sunt abordate ori pozitiv ori negativ de opinia publică, încât este normal să existe o dezbatere. Noi facem treabă, asta este responsabilitatea noastră”, a răspuns Korodi, întrebat dacă simte vreo presiune politică asupra sa în legătură cu proiectul de la Roșia Montană.
În interviu, ministrul Korodi spune în detaliu în ce stadiu se află evaluarea impactului investiției miniere asupra mediului și admite că a cerut explicit colegilor săi din UDMR, într-o discuție „normală” anterioară desemnării și numirii sale în funcție, să fie protejat de eventualele presiuni politice pe acest subiect.
Ministrul vorbește și despre alte subiecte importante, precum expoatarea gazelor de șist, necesitatea investițiilor de mediu în exploatarea de cupru a Cupru Min de la Roșia Poieni sau despre gestionarea pădurilor.
Agenția MEDIAFAX prezintă integral interviul acordat de ministrul Mediului, Korodi Attila:
Reporter: Vă întoarceți la minister după trei ani și jumătate, aproape patru ani. Ce ați găsit la revenire, domnule Korodi?
Korodi Attila: Teme noi și teme vechi. Asta însemnând că sunt câteva teme prioritare, care în continuare sunt pe agenda ministerului, ori legate de fonduri europene, ori de programele de la fondul de mediu. Sunt și teme tehnice propriu-zis, chestiuni tehnice, dar am găsit și ceva foarte nou care înseamnă domeniul pădurilor, care pentru mine este o noutate ca și acțiune administrativă, decizie administrativă.
Rep.: Vorbeați de chestiuni tehnice. Cum a fost afectată performanța ministerului în anii aceștia, pentru că au fost tăieri de salarii, de venituri pentru bugetari pe fondul crizei. Ce ați găsit, mai are ministerul specialiștii de care are nevoie?
K.A.: Sincer, într-o oarecare măsură n-am mai regăsit în minister oamenii foarte bine pregătiți cu care eram obișnuiți să lucrăm, dar am găsit și oameni vechi, colegi vechi foarte buni. Și am găsit și oameni noi, cu multă dinamică, multă dorință de preluare a temelor și de a fi parte a sistemului de mediu. Dar totuși acest minister a suferit în ultimii trei ani de zile din cauza salarizării foarte mici. Care, desigur, se datorează crizei din tot sistemul bugetar, dar trebuie să spunem, și este un adevăr, întotdeauna Ministerul Mediului față de alte ministere a avut salarii mai mici pe scara salarizărilor și asta e și mai problematic pentru noi.
Rep.: Cum vă înțelegeți cu secretarii de stat, domnule ministru? Sunt noi pentru dumneavoastră, au rămas din mandatul trecut, dumneavoastră nu v-ați ales încă o echipă. Cum lucrați cu cei care au rămas?
K.A.: Am doi colegi care sunt secretari de stat din timpul domnului ministru Borbely. Un secretar de stat este implicat acum și în alegeri, din cauza asta a cerut concediu și este normal (Marin Anton, n.r.). Asta înseamnă că eu coordonez o parte importantă din ceea ce înseamnă mediu, iar pe păduri am secretar de stat cu toate elementele și am aportul dumnealui, este un bun profesionist.
Rep.: Vă întreb de secretarii de stat pentru că am observat o oarecare neconcordanță între opinia dumneavoastră din trecut față de unul dintre proiectele importante (de pe agenda Ministerului Mediului și Pădurilor, n.r.) și despre care vom vorbi destul de mult și astăzi și opinia unuia dintre secretarii de stat, mă refer la domnul Marin Anton, despre acest proiect. Bănuiesc că știți, a fost la un moment o emisiune la postul public de televiziune unde secretarul de stat Marin Anton – care este și sursa deciziei, până la urmă, pentru că este președintele Comitetului de Analiză Tehnică a proiectului – a părut mai mult un avocat al acestui proiect decât un arbitru. Mă întreb cum vedeți dumneavoastră asta, știind, repet, poziția pe care ați avut-o dumneavoastră în trecut pe tema asta. Lucrul ăsta nu l-am văzut doar eu, l-au văzut și ONG-urile la conduita domnului Marin Anton, pe care dânșii au sancționat-o, au organizat proteste.
K.A.: Orice poziție personală ai asupra unui proiect, când ești într-o poziție responsabilă trebuie să te raportezi la ce responsabilități ai. Din acest punct de vedere, pe domnul Anton nu îl privesc altfel decât ca pe un om responsabil de a duce procedurile la bun sfârșit, în condițiile legislației de mediu. Și punct! Orice alt comentariu al dumnealui nu cred că este important, pentru că procedurile sunt, din fericire, foarte clare, și asta s-a și demonstrat. Legislația de mediu este destul de bine dezvoltată. Desigur, de exemplu la nivelul proiectul Roșia Montană, (legislația, n.r.) nu poate să acopere elemente de dezvoltare durabilă, aici este o decizie a politicului, a Guvernului, dar strict pe elemente de mediu legislația actuală a României oferă ancorele la care te raportezi.
Rep.: Am atins puțin subiectul Roșia Montană dar nu este singurul subiect dintre cele trei mari teme de discuție pe care vi le-a pus în față și președintele României în momentul în care ați depus jurământul. Haideți să le luăm pe rând, toate trei sunt dezbătute aprig în ultima perioadă. Haideți să începem cu Roșia Montană. În ce stadiu se află evaluarea?
K.A.: La nivelul evaluării suntem avansați, asta însemnând că în afara managementului deșeurilor, unde compania mai trebuie să vină cu un nou plan de management conform ultimei directive, și la care trebuie să se parcurgă anumite elemente procedurale, celelalte teme au fost parcurse și instituțiile sunt responsabile să emită puncte de vedere acum pe răspunsurile primite de la companie. Pe de altă parte, mai este un element foarte important, care se referă la pârâul care străbate valea unde se va crea iazul de decantare. Acolo Guvernul trebuie să decidă și este abilitat să decidă conform legii, și-aici Ministerul Economiei probabil va propune o decizie ca procedura să poată să meargă înainte. Și, pe de altă parte, mai este un raport al Ministerului Culturii care trebuie finalizat, tocmai sunt foarte multe dosare și pe masa mea, preiau pe fiecare instituție în parte comentarii, elemente tehnice. Sper ca încet-încet, însemnând în perioada următoare, să ajungem ca fiecare instituție în parte să poată să-și emită scris elementele care pot fi încadrate într-un acord. Pozitiv sau negativ, nu dau o părere pentru că direcțiile ar trebui să-și spună ele un punct de vedere fix.
Rep.: Deci de ce mai depinde (avizarea proiectului, n.r.) în prezent?
K.A.: Depinde de procedura pe deșeuri, depinde de hotărârea de Guvern pe tot ce înseamnă pârâul care străbate viitoarea locație a iazului de decantare, pe de altă parte depinde de decizia Ministerului Culturii, de procedurile sale proprii interne și după aceea depinde de elementele tehnice care, ca și o finalitate a procedurii, sunt date de fiecare instituție, direcție de la noi și din alte instituții care vor fi componente ale unei autorizații viitoare.
Rep. : Rămân la același subiect, e unul important pentru toată lumea în ultima perioadă. Cum comentați susținerea de care se bucură titularul acestui proiect în mediul politic, domnule ministru? Și președintele și premierul au susținut, aproape fățiș în anumite momente, investitorul, proiectul companiei canadiano-române. Cum vedeți dumneavoastră aceste poziții?
K.A.: Eu sunt ministrul Mediului, cel care trebuie să creeze toate elementele de siguranță pentru o eventuală decizie pozitivă și de derulare a proiectului, și asta e responsabilitatea mea, toate celelalte nu le comentez.
Rep.: Simțiți vreo presiune politică? Știu că înainte de numirea dumneavoastră, înainte de desemnarea dumneavoastră pentru funcția de ministru al Mediului chiar, umbla o vorbă cum că ați fi cerut explicit să nu se facă presiuni asupra dumneavoastră în legătură cu acest proiect.
K.A.: Am avut discuții cu UDMR, lucru normal când preiei un minister, și am abordat temele importante. Am cerut, este clar, ca pe teme foarte importante să pot să lucrez profesionist și este normal, și asta îmi cere și UDMR. Deci nu este o divergență, ci era un week-end natural și normal, o procedură naturală în care am apropiat puncte de vedere despre cum să mergem înainte, pentru că este un minister foarte important al României și al Guvernului român. Pe de altă parte, desigur, orice comentariu în zona publică are o influență dar nu o cataloghez, nu o duc în zona presiunilor, ci pur și simplu în zona pozițiilor, care sunt foarte multe și diverse. Ar fi, desigur, mult mai confortabil dacă foarte multe comentarii n-ar exista pe nicio parte și dacă Ministerul Mediului ar putea să lucreze înainte, dar totuși realizez că este un proiect atât de mare, cu atâtea elemente critice care sunt abordate ori pozitiv ori negativ de opinia publică, încât este normal să existe o dezbatere. Noi facem treabă, asta este responsabilitatea noastră.
Rep.: Deci vă simțiți la adăpost de ceea ce lumea din jur ar putea cataloga drept presiuni?
K.A.: Eu mă simt la adăpost, pentru că sunt oameni pricepuți în minister.
Rep.: Cea de-a doua chestiune la care s-a referit șeful statului: exploatarea de cupru de la Roșia Poieni. Mulți au băgat-o și pe asta, cumva forțat, în agenda Ministerului Mediului. Cred că nu e tocmai treaba Ministerului Mediului.
K.A.: Nu, tocmai de aceea și zâmbesc! Noi avem o treabă acolo, dar nu este o treabă critică. Pur și simplu, pe orice procedură de privatizare, legislația spune că Ministerul Mediului trebuie să facă un fel de audit, adică autoritatea competentă trebuie să spună care este încărcarea cu responsabilități de mediu și aceea trebuie dusă mai departe ca o responsabilitate, obligație a viitorului beneficiar al proiectului sau cumpărător al companiei respective.
Pe Cupru Min avem autorizație integrată expirată, cu câteva responsabilități foarte clare care se referă la iazul de decantare, și acelea, indiferent dacă se privatizază sau nu, reprezintă o responsabilitate. Trebuie reîncepută procedura de reautorizare integrată și pentru aceasta trebuie atinse anumite elemente investiționale, este normal. Deci nu văd niciun element problematic pentru noi, Ministerul Mediului, instituțional.
Rep.: Corectați-mă dacă greșesc: cine cumpără Cupru Min va avea de băgat niște bani în plus în ecologizarea a ceea ce este în prezent acolo.
K.A.: Trebuie! Trebuie, n-avem ce să facem. Vă spun și de ce: nu se poate emite o nouă autorizație dacă nu sunt anumite elemente îndeplinite. Dar (se întâmplă, n.r.) pe un amplasament care funcționează, nu vorbim de o investiție nouă, nu vorbim de lucruri necunoscute, ci pur și simplu de lucruri care sunt de ani de zile definite în autorizația integrată de mediu, deci nu este, din punctul meu de vedere, un element la care ar trebui să ne gândim. Pur și simplu trebuie mers înainte, dar în momentul unei proceduri (de reautorizare, n.r.) cineva trebuie să-și asume responsabilitatea de a le duce mai departe, ori un cumpărător nou, ori cine este actualul acționar.
Rep.: Statul.
K.A.: Statul în cazul acesta, da.
Rep.: Ați făcut cumva și un studiu în minister, să vedeți la cât se ridică nevoia asta de investiție în mediu?
K.A.: Nu am o crifră să vă zic acum, eu am zis numai tema. Tema se referă la iazul de decantare.
Rep.: Un ordin de mărime?
K.A.: Nici vreun ordin de mărime nu am. Desigur, vorbim de milioane de euro, deci nu vorbim de sute de mii de euro, vorbim de mărimi mari. Dar la un proiect industrial, care oricum lucrează cu ordine de mărimi foarte mari.
Rep.: Cea de-a treia temă a speriat foarte multă lume în ultima perioadă, este vorba despre povestea asta cu gazele de șist. Poate ar trebui să vedem părerea ministrului Mediului. Suntem în vreun pericol apropiat, urmează vreo exploatare, apar sonde? Se vorbește mult despre asta, lămuriți dumneavoastră.
K.A.: Proceduri la ora actuală care să vizeze exploatarea gazelor de șist și în care să fie implicat Ministerul Mediului încă nu există. Ca să faci exploatare a unei resurse naturale în cazul gazelor naturale sunt trei etape, prima etapă este prospecțiunea, după aceea explorarea și după aceea exploatarea. Prospecțiune înseamnând măsurători, dar fără foraj de mare adâncime, măsurători, prospecțiuni ale terenului. Pentru acestea nu este nevoie de autorizație de mediu, pentru că este o activitate fără impact de mediu.
Când vorbim de explorare acolo deja vorbim despre foraje și la ora actuală în industria de gaze se fac aceleași măsuri de explorare, nu este o diferență. Acolo trebuie să există o autorizație de mediu simplă.
Rep.: Locală? Când spuneți simplă vă referiți la o autorizație emisă de o autoritate locală?
K.A.: Nu, nu, vorbim de procedura normală. Când după aceea vorbim de exploatare – și asta vizează exploatarea de gaze indiferent dacă sunt de șist sau este una clasică, obișnuită, convențională în România – atunci avem nevoie de autorizație integrată, care se dă la nivel regional, adică agenția de mediu regională este responsabilă să ducă procedura la capăt.
Se pune întrebarea dacă se dorește exploatarea din straturile de șist. Sunt câteva elemente care trebuie clarificate, verificate. Eu cred că procedurile vor da totdeauna un răspuns pe tema aceasta, eu cred că n-ar trebui să fim reticenți de la început. Pentru că sunt exemple și exemple care privesc această exploatare și explorare. Din punctul meu de vedere va conta localizarea fiecărei investiții în parte. Probabil pe anumite considerente de structură de sol, de elemente de seismicitate și-așa mai departe, autorizația de mediu poate să difere. Poate să fie mai restrictivă, poate să fie mai permisivă. Vorbim de lucruri care depind foarte mult de morfologia terenului pe care lucrăm și de cum arată până la urmă resursa naturală în sine și unde este localizată.
Rep.: Controversa în povestea asta este legată de acea fracturare hidraulică. Dumneavoastră, ca principiu, cum vedeți chestiunea asta? Ca principiu, lăsând la o parte detaliile legate de morfologia unui teren sau a altuia.
K.A.: Dacă vorbim de un teren cu toate elementele solide, adică un teren cu toate elementele de siguranță, fără o problemă mare de seismicitate, vorbim de lucruri care, desigur, sunt provocate de activitatea industrială, dar care se întâmplă și în natură, deci nu vorbim de lucruri cu elemente tehnice foarte aparte. De exemplu, s-a vorbit de elemente care se leagă de lichidele care sunt introduse. Și la ora actuală în extracția țițeiului se folosesc lichide. Desigur, aici sunt altele, trebuie proceduri speciale, tehnologie cu care după aceea acestea (lichidele, n.r.) sunt captate, reciclate. În sine, tehnologia unde diferă realmente este la elementul de fracturare hidraulică. Aceasta poate să creeze o anumită vibrație locală. De aceea spun că este nevoie de o abordare a specialiștilor, care să spună „pentru această zonă georgrafică este bine, pentru aceasta nu, pentru că are o varietate foarte mare din punct de vedere al structurilor geologice”. De aceea n-ar fi corect să dăm un verdict înainte să intrăm în analiză pe fața locului.
Rep.: Acestea trei sunt cele mai importante, dar nu sunt singurele proiecte pe care le are ministerul. Ce mai aveți în plan dumneavoastră pentru mandatul acesta?
K.A.: Pentru mine este important ca tot ce a definit auditul pe fonduri europene cu privire la derularea Programului Operațional Sectorial de Mediu, toate elementele să fie îndeplinite de managementul Programului Operațional Sectorial. Este important să nu avem probleme în derularea programelor, pentru că avem programe mari și trebuie să mergem înainte. Deja am început discuția cu direcțiile de specialitate, datele care sunt confirmate de dânșii spun că trendul este pozitiv, în sensul că toate elementele care au fost înșirate de audituri sunt corectate, ajustate. Vă dați seama, vreau să mă asigur și eu pe teren, adică să văd propriu-zis acestea implementate, dar am intrat în discuții deja. Pentru mine chestiunea asta este prioritară.
Pe de altă parte, avem pentru România un lucru care va fi foarte important: avem întâlnirea părților la Convenția internațională RAMSAR privind zonele umede. Vor fi două mii de specialiști din toată lumea adunați în vară la București, unde vor discuta noile elemente ale Convenției, implementarea ei. Noi suntem gazde ale acestui mare eveniment din cauză că Delta Dunării este un sit RAMSAR și este foarte important.
Intrăm pe zona pădurilor. Am o sarcină de la primul-ministru de restructurare a companiei, a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, și aici am început și am cerut deja o analiză din partea conducerii Romsilva, să vedem unde sunt elemente de ajustare. Totul pleacă de la ce înseamnă până la urmă administrarea bună a pădurilor. Ce înseamnă ca statul român să beneficieze de această avere imensă, care înseamnă pădurile naționale ale României, pentru că la ora actuală, se pare, costurile sunt destul de mari. Și aici trebuie să găsim elemente noi care, pe managementul instituției, pot să aducă îmbunătățirea. Dacă suntem la subiectul legat de păduri, vreau ca din punct de vedere instituțional tot ce înseamnă activități ilegale silvice să fie contracarate! Nu numai de ministerul nostru, vreau să colaborez cu Ministerul de Finanțe, cu Ministerul de Interne și cu Ministerul Justiției – desigur, cu procuratura, ca să existe o alianță de instituții strategice care poate să vină împotriva unor structuri care sunt organizate pe infracționalitatea în silvicultură. Și aici nu vorbim de Romsilva, vorbim de toate proprietățile din România și de toți cei care acționează împotriva proprietății – a statului sau proprietate privată – și vorbim de organizații mari. Aici am propus ca în următoarele opt luni de zile să putem să facem pași importanți.
Pentru mine este important ca să ofer o derulare cât mai corectă a proiectelor care sunt finanțate de fondul de mediu. De ce? Pentru că anul acesta voi lucra cu buget mult mai mic în comparație cu anii trecuți la fondul de mediu. Și sunt programe mari care nu pot să meargă mai departe, vor avea o perioadă de stand-by, de nederulare.
Avem programe, proiecte și decizii care se leagă de procesul integrare și interacționare cu UE. Vorbim desigur de tot ce înseamnă emisie de gaze cu efect de seră. Aici România și-a făcut temele, deja de la începutul lunii aprilie – sfârșitul lunii mai tot ce înseamnă teme de acasă pentru România au fost îndeplinite, așteptăm o decizie pozitivă când se întrunește, la începutul lui iulie, Corpul decizional al Secretariatului General pentru Schimbări Climatice, și atunci să redeschidem registrul, să meargă înainte toată procedura.
Rep.: Să putem să tranzacționăm din nou certificatele…
K.A.: Să putem să trazacționăm. Desigur, tot ce înseamnă sub „acoperișul” Kyoto. Adică România să-și poată valorifica tot ceea ce are surplus, pentru a beneficia de noi resurse financiare pentru a finanța zona de mediu, dar, pe de altă parte, și companiile care sunt sub directiva europeană de certificate de emisii cu gaze cu efect de seră să poată să aibă mobilitatea normală a unei companii din orice țară a Uniunii Europene.
Și mai sunt, vă dați seama, dar am zis doar câteva care deja pentru mine fac parte din agenda zilnică.
Rep.: Ce planuri aveți cu instituțiile din subordine, domnule ministru? În ultimii ani au fost destule probleme în zona asta, tot felul de fapte de corupție, unele dintre ele chiar sancționate, și chiar cu închisoare pentru fostul director al INHGA, de exemplu. Nici la Apele Române lucrurile nu sunt tocmai în regulă, chiar predecesorul dumneavoastră a plecat în urma unui scandal pornit de la suspiciuni legate de contracte date de ANAR.
K.A.: Nu fac comentarii. Un lucru sigur știu: am un Corp de Control foarte bine structurat și foarte puternic și va acționa la orice sesizare vine legată de funcționarea instituțiilor din subordinea Ministerului Mediului. Corpul de Control va acționa. Atât în zona silviculturii cât și în zona gospodăririi apelor, în zona cercetării sau agențiilor sau a Gărzii de Mediu. Pentru că este normal (să acționeze, n.r.). Suntem un minister foarte mare, chiar dacă în dezbaterile publice Ministerul Mediului este poziționat undeva ca un minister – zic în ghilimele, dar adevărat – anexă. Avem responsabilități foarte mari și aș dori ca toate instituțiile din subordinea mea să aibă o funcționare corectă și continuă.
Rep.: Urmează evaluare sau eventuale restructurări, v-ați gândit deja? Poate e prematur să vă întreb, nu aveți nici două săptămâni de la preluarea portofoliului.
K.A.: Am opt luni de mandat. Pentru opt luni de mandat nu poți să-ți propui ceea ce mi-am propus când am avut doi ani de mandat. Desigur, în viața politică pot fi scurt-circuitări, decizii care îți scurtează mandatul … Este normal. Dar acum maximum a ceea ce pot să proiectez este pe opt luni de zile. În opt luni de zile trebuie să fac ceea ce înseamnă beneficiul pentru România și pentru minister și să însemne decizii cu finalitate. Dacă deschid prea multe fronturi, prea multe idei, n-o să pot să le finalizez și las în urma mea mai degrabă un mic haos decât lucruri structurate, restructurate.
Rep.: Vorbeați de opt luni, dar și de posibilitatea de scurtare a acestui mandat proiectat pe opt luni. Guvernul din care faceți parte ajunge la primul obstacol, zilele astea urmează un vot la moțiunea de cenzură.
K.A.: Parlamentul este suveran, decide, sper să mergem înainte.
Rep.: E coaliția pregătită să treacă de hopul ăsta?
K.A.: Eu sper… UDMR este pregătită să treacă de hopul acesta. Sper ca toate partidele din Coaliție să poată să meargă înainte, pentru că sunt teme care încă trebuie să fie finalizate și să avem un an electoral cu un Guvern stabil.
Rep.: E Coaliția suficient de unită ca să depășească această moțiune?
K.A.: Dacă răsfoiesc ziarele, deschid știrile, îmi dau seama că nu neapărat ceea ce văd mă și încântă. Dar sper în seriozitatea partidelor care alcătuiesc Coaliția.
