Klose de la Real Madrid

Ei, da. Abia acum putem spune că s-a făcut cu adevărat o primă selecție. Au rămas în cursă 25% dintre echipele care au luat startul și zău că nu a intervenit nicio surpriză notabilă. Nici măcar eliminarea Olandei nu poate fi considerată astfel, din moment ce a cedat în fața Portugaliei, o echipă aptă oricând să-și revendice chiar titlul mondial, din moment ce în Brazilia se vorbește nu altceva, ci portugheza. Cum tot așa trebuie privită și eliminarea Spaniei, echipa despre care, până alaltăieri, spuneam că mi-ar plăcea să o văd chiar câștigătoare, presupunând prin absurd că pe Brazilia poate să o bată cineva. Culmea e că prin eliminarea Spaniei mi s-au luat niscai bolovani de pe inimă, întrucât în sferturi s-ar fi produs chiar întâlnirea dintre Brazilia și Spania. Așa însă, nu-mi rămâne decât să aștept ca Brazilia să zdrobească Franța, într-o tentativă de a face uitat dezastrul de la „Mondialul” franțuzesc, din ’98, când brazilienii au pierdut finala chiar în fața Franței, nu înainte de a acuza diverse chestii bizare, începând cu vrăjirea sau otrăvirea lui Ronaldo. Acum ar cam fi „momentul adevărului”, mai ales că superstarurile de atunci, Zidane și Ronaldo, sunt bine-mersi și acum, ceea ce vă doresc și dumneavoastră! Vreau să spun că Ronaldo, cu cât înaintează competiția, cu atât e mai în apele lui, iar Zidane a renăscut întocmai lui… Beckham! De fapt, asta cred că e chestia cea mai grozavă: un Mondial jucat între vedetele Real-ului de Madrid: Beckham de la Real califică Anglia, apoi Ronaldo de la Real califică Brazilia, în sfârșit Zidane de la Real înscrie golul decisiv în poarta lui Iker Casillias de la, ați ghicit, Real Madrid. În asemenea condiții, mai are sens să ne mirăm de celebrele vorbe ale lui Florentino Perez, cel care, acum vreo doi ani, spunea că mai degrabă ar vinde stadionul decât pe David Backham? Culmea ar fi ca titlul să-l câștige Germania, situație în care probabil că la Real Madrid ne-am putea delecta curând cu goluri marca Podolski sau Klose.