KGB Redivivus?

O carte, considerată cândva de „The Sunday Times” „splendidă reușită”, a apărut în urmă cu mai bine de un deceniu, când editura „All” (o mai fi existând?) a tradus din engleză ampla cercetare în arhivele KGB intitulată „Istoria secretă a operațiunilor externe de la Lenin la Gorbaciov”, semnată de Christopher Andrew și Oleg Gordievski. Când am citit-o n-am dat prea mare atenție anexelor, între care figurează și „Directivele de bază ale NKVD pentru țările din orbita sovietică” – un document absolut incredibil! Am redescoperit cartea de curând, când încercam să mai obțin câte un locșor în rafturile bucșite ale bibliotecii, spre a înghesui acolo noile apariții. Pentru relocarea opurilor ce nu par a prezenta interes imediat, dar de care nici nu-mi vine în ruptul capului să mă despart, am instalat câteva rafturi metalice în garaj – acum și ele în curs de rapidă umplere. De acum înainte, mașina va rămâne afară, în curte, altă soluție n-am găsit…
Documentul publicat în anexă, pur și simplu trecut cu vederea la întâia lectură, oprită la capitolul „anexe”, a fost emis în 1947 și a stabilit conduita KGB până în epoca Gorbaciov. Poate chiar și pe mai departe, deși nu pot crede că o conduită atât de brutal-ordinar-cinică mai poate dăinui, fie și subteran, la începutul veacului XXI. Iată cum este formulat articolul 9: „Se va urmări ca funcționarii de stat, exclusiv organele de securitate, să aibă retribuții mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătății, justiției, culturii…” Să credem că lefurile modeste din sănătate, învățământ, cultură, continuă în 2017 politica stabilită de KGB încă în 1947? Ar fi și un moment aniversar-comemorativ, împlinindu-se 70 de ani! Mai știi? Poate sunt principii ale dominării cu valabilitate eternă?! Articolul 13: „Politica față de mica gospodărie țărănească va trebui s-o facă nerentabilă (…) trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a țării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit din import.” Valabil și azi? Cu vârf și-ndesat! Păi nu mâncăm gogoșari din Italia, pătlăgele din Turcia și ouă din Ungaria? Din articolul 24: „Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată” (iar noi dăm vina pe ITB, CFR, TAROM & comp.!). Articolul 32: „Trebuie extinsă birocrația statului în cel mai înalt grad în toate domeniile (…) nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului și nici funcționarea normală a aparatului birocratic” – obiectiv în bună măsură atins cu adevărat… abia în zilele noastre! Comparați schemele de personal ale consiliilor județene cu cele anterevoluționare (când, în paranteză fie spus, respectivele organe aveau mult mai multe sarcini decât cele de azi!). Articolul 40: „Trebuie ca reprezentanții opoziției să fie închiși (…) dacă nu cedează, trebuie compromiși prin campanii de denigrare.” Păi, nu? Iată și o posibilă explicație târzie pentru proliferarea „fabricilor de diplome” private: prioritară este înmatricularea acelora „care nu sunt interesați să se perfecționeze la înalt nivel, ci doar să obțină o diplomă”. Ba chiar și un doctorat pe daiboj!Articolul 35: „În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut să servească binele țării” – campania de „demitizare” de la noi ar putea avea, deci, rădăcini mai adânci decât s-ar crede! Articolul 7: „Pentru fiecare Congres se vor pregăti oameni noi și doar cei vizați de serviciile noastre secrete.” Adică, fie slugi de bună voie, fie lesne șantajabili! Se pare că, într-adevăr, nimic nu-i nou sub soare! Se flutură gongoric panașuri fosforescente de principii, valori morale, rigori etice ș.a.m.d., și, de fapt, rămân bune-n grad indicațiile KGB-ului din 1947! Aferim!
P.S.
Culmea gafei la Radio România: mai era mai puțin de un minut din meciul handbalistelor noastre cu selecționata Cehiei, scorul era 26-26 și compeurul din studioul de la București… întrerupe transmisia cu asigurarea cretină „sunt sigur că vom afla rezultatul final”!! A urma un tra-la-la muzical, apoi obișnuitele reclame la hapuri miraculoase și unsori-minune, după care, la rându-i, buletinul de știri. Că am pierdut meciul cu Cehia e una, că s-a ratat la radio taman finalul, o țară întreagă rămânând cu nodul în gât și înjurătura pe buze, e alta. Era o chestiune de secunde, de rezultatul jocului depindea drumul mai departe al echipei României într-un campionat mondial, timp mai era până la știri, dar, Doamne ferește, să nu fie puse în undă reclamele? Ce idioțenie!