Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că, „dacă se duce majoritatea, se pune în discuție rostul de a mai încerca guvernarea”, el apreciind însă că o instabilitate politică și de câteva zile ar însemna „o dramă” pentru România din punct de vedere economic.
Întrebat cât mai rămâne UDMR la guvernare, Kelemen Hunor a declarat: „Dacă lucrurile merg bine, atunci până la alegerile parlamentare de anul viitor. Dacă lucrurile nu merg bine, atunci, sigur, nu se poate estima o dată, dar intenția noastră este să influențăm în așa fel deciziile în coaliție și în Guvern ca să mergem până la sfârșitul mandatului”.
El a apreciat că pentru acest lucru este vitală menținerea majorității parlamentare.
„În momentul în care nu ești în stare să pui în aplicare programul de guvernare, când nu ești în stare să menții majoritatea parlamentară, atunci, într-adevăr, trebuie să pui întrebarea dacă merită să forțezi, merită să stai la guvernare și poți să guvernezi pentru binele societății”, a arătat Kelemen.
Totuși, liderul UDMR a subliniat că nu are „nicio emoție în acest moment” în privința legii care interzice predarea Istoriei și a Geografiei în limba maternă, susținând că „acest proiect nu va trece de Senat”.
Kelemen Hunor a susținut, totodată, că președintele Traian Băsescu nu a avut dreptate spunând că UDMR „a dormit adânc” atunci când proiectul a trecut tacit de Camera Deputaților. Liderul Uniunii a explicat că reprezentanții acesteia au atenționat timp de trei săptămâni în coaliție asupra acestui pericol, însă PDL era în campania pentru alegerile interne și deputații democrat-liberali nu veneau la Parlament.
„Nu puteam noi să mergem și să-i aducem în brațe pe deputații din PDL și să-i punem în scaune să voteze”, a arătat Kelemen.
Referindu-se la apelurile USL ca UDMR să i se alăture, Kelemen Hunor a subliniat că Uniunea nu a cedat niciodată la „șantaj”, referindu-se la „amenințările” liderului PNL, Crin Antonescu, și ale unor deputați PSD, dar precizând că nu este vorba și despre Victor Ponta. Kelemen a mai spus că reprezentanți ai opoziției, între care Puiu Hașotti, au avut demersuri ce pot fi catalogate drept „antimaghiare”. „E greu să accepți amenințări, inițiative care lezează într-un fel interesele comunității maghiare și, în același timp, să te gândești la o colaborare, la o apropiere de opoziție”, a adăugat liderul UDMR.
Kelemen Hunor vorbește și despre reprezentarea femeilor în politică și prezența acestora în UDMR, el afirmând: „Nu suntem misogini, ne plac femeile și, în limita posibilităților, încercăm să le și promovăm”.
Prezentăm integral interviul acordat de către președintele UDMR, Kelemen Hunor, agenției de presă MEDIAFAX:
Reporter: Domnule Kelemen Hunor, vă plac femeile?
Kelemen Hunor: Da. De ce?
Rep.: Nu s-ar zice că sunt foarte iubite la UDMR. Adică, nu aveți femei la vârf.
K.H.: Nu aveți dreptate și pot să vă dau exemple. Consiliul Reprezentanților Unionali, a doua poziție după președinte, este condus de doamna Biro, viceprimărița de la Oradea. Deci, a doua poziție în UDMR e ocupată de o femeie. Avem secretar general adjunct, pe doamna Horvath Anna, la Cluj, iarăși poziție foarte importantă în interiorul UDMR. Este doamna Hegedus Csilla, iar secretar general adjunct, ambele doamne au fost numite acum 3-4 săptămâni și urmează să avem și alte femei în structurile de conducere. În Parlament avem două doamne la Camera Deputaților, doamna Csilla Peto de la Bihor și doamna Lili Farkas de la Brașov. Apoi avem președintele Consiliului Județean Mureș, doamna Lokodi. Deci, nu este adevărat că nu ne plac femeile, nu este adevărat că nu avem în conducerea UDMR femei. Doamna Biro de patru ani de zile este președinte la CRU și probabil că va rămâne și în continuare. Este o doamnă foarte bine pregătită și o doamnă foarte tânără, are 40 și ceva de ani, și este în politică de câțiva ani buni și este și viceprimar la Oradea.
Rep.: Colega dumneavoastră de coaliție Sulfina Barbu a inițiat o lege conform căreia, obligatoriu, 40% din candidații la parlamentare trebuie să fie femei. Dumneavoastră care credeți că ar fi o cotă acceptabilă?
K.H.: Eu nu cred că trebuie stabilită o cotă. Nu se poate lucra pe cote și în general în funcțiile alese n-ai cum să mergi pe cote, pentru că, degeaba pui 40-80%, dacă eventual nu sunt alese. Deci, nu merge pe cotă.
Rep.: Credeți că nu sunt alese femeile?
K.H.: Sunt zone unde există și din punct de vedere tradițional și probabil din cauza mentalității unde mai greu votează oamenii o doamnă pentru funcția de primar, pentru funcția de parlamentar, pentru consiliul local sau consiliul județean. Noi, de altfel, avem și destui primari și consilieri locali femei, dar nu sunt așa de vizibile cum sunt miniștrii sau parlamentarii, oamenii care sunt în politica la nivel național. Dar eu nu sunt de acord cu cote. Pe cote nu se poate vota.
Rep.: Și, atunci, trebuie ca femeile să se autopromoveze?
K.H.: Trebuie găsită altă soluție, o soluție care începând de la mentalitatea care trebuie schimbată, și este un lucru care merge foarte, foarte greu, până la a promova femeile astfel încât să nu mergem pe obligativitate de 40%, de 30%. De ce nu 60% sau de ce nu 50-50 până la urmă? Și aici fiecare organizație, fiecare formațiune politică are o responsabilitate. Și noi la un moment dat am avut o dificultate, vă spun foarte sincer, în 2008 sau în 2004, când trebuia să punem femei pe listă și erau zone, erau județe unde am găsit femei, dar care au spus: „dom’le, dacă trebuie, mergem pe liste, dar nu vrem pe loc eligibil”. Sunt și astfel de abordări și nu neapărat din cauza mentalității în UDMR, nu vreau să vorbesc despre alte partide, dar probabil în acea perioadă persoanele care erau vizate nu doreau să vină în București sau să intre în politică, dar vreau să vă spun că nu suntem misogini, ne plac femeile și, în limita posibilităților, încercăm să le și promovăm.
Rep.: Cât mai rămâneți la guvernare?
K.H.: Dacă lucrurile merg bine, atunci până la alegerile parlamentare de anul viitor. Dacă lucrurile nu merg bine, atunci, sigur, nu se poate estima o dată, dar intenția noastră este să influențăm în așa fel deciziile în coaliție și în Guvern ca să mergem până la sfârșitul mandatului.
Rep.: Ce înseamnă ca lucrurile să meargă bine?
K.H.: În primul rând, să avem majoritate parlamentară. Fără majoritate parlamentară nu se poate guverna. Asta este primul lucru. Apoi, să avem posibilitatea de a menține ritmul reformelor și de a face ceea ce am spus că vom face în programul de guvernare și în protocolul de colaborare. Deci, cuvântul dat trebuie respectat, angajamentele trebuie respectate în toate domeniile, eu nu fac o diferență între domeniile de activitate. Dar, în momentul în care nu ești în stare să pui în aplicare programul de guvernare, când nu ești în stare să menții majoritatea parlamentară, atunci, într-adevăr, trebuie să pui întrebarea dacă merită să forțezi, merită să stai la guvernare și poți să guvernezi pentru binele societății. În acest moment avem majoritate. E adevărat că această majoritate este fragilă și mai apar sincope, avem în acest moment toate datele și premisele pentru a continua în această formulă și noi nu dorim în acest moment o altă soluție, o altă alianță și nu dorim instabilitate politică.
O instabilitate politică și de câteva zile, de o săptămână, de două săptămâni pentru România ar însemna pe plan financiar, pe plan economic, o dramă.
Rep.: Și există pericolul să se piardă această majoritate?
K.H: Pericolul există. Eu nu pot să neg că nu există acest pericol. Dacă mă uit la cum se petrec lucrurile în Parlament, un lucru este sigur: dacă se pierde majoritatea, nu se pierde din cauza UDMR și noi nu vom pierde parlamentari și grupul nostru, cu toate discuțiile interne, rămâne un grup unit și disciplinat. În același timp, noi încercăm și în cadrul coaliției să ducem negocierile astfel încât să-i convingem pe toți parlamentarii, și acțiunile noastre să meargă în acea direcție, de a nu părăsi coaliția. Dar aici lucrurile nu depind de noi.
Rep.: Dacă nu se adoptă Statutul minorităților în actuala sesiune și dacă nu este blocată legea care interzice predarea Istoriei și a Geografiei în limba maternă, legea promovată de Mircia Giurgiu, ce veți face?
K.H.: În legătură cu Statutul minorităților, nu pot să răspund cu da sau nu sau plecăm sau rămânem. Este un proiect de lege asumat încă din perioada guvernării Tăriceanu. Deci, până la urmă, PD de atunci, PDL de acum și UDMR sunt în coaliție, iar PNL, sigur, fiind în opoziție poate avea o altă abordare, dar atunci se pune întrebarea: în problemele importante, de anvergură națională e bine să schimbi punctul de vedere în funcție de poziția în care te afli – la guvernare sau în opoziție? Eu cred că nu. Dezbaterea publică a fost dusă până la epuizare și trebuie doar adoptată legea. Noi, când am semnat protocolul coaliție pe 2011-2012, am prevăzut sfârșitul sesiunii de primăvară. Nu am nici un motiv să spun pe 25 mai că nu se va întâmpla acest lucru. După toate informațiile mele, după toate discuțiile cu colegii din coaliție, cu PDL, cu UNPR, cu minoritățile naționale, acest proiect de lege va fi adoptat până la sfârșitul sesiunii de primăvară. Ce se va întâmpla dacă nu seva întâmpla ceea ce am spus înainte? Vom discuta atunci. Mie nu îmi place să lansez teme atunci când nu e cazul. Nu trebuie să strig eu „lupul” în fiecare moment, în fiecare zi, pentru că în momentul în care va veni lupul nimeni nu mă mai ascultă. În acest moment, eu sunt convins că până la sfârșitul sesiunii de primăvară vom găsi formula, vom găsi soluția și vom avea și majoritatea pentru a vota acest proiect.
Rep.: Dar cu proiectul lui Mircia Giurgiu?
K.H.: Proiectul lui Mircia Giurgiu este o inițiativă a unui deputat independent.
Rep.: Dar a ajuns la Senat, unde este o problemă cu majoritatea…
K.H.: Nu e, vă spun eu. Noi n-am avut o problemă în coaliție în momentul în care în Comisia de învățământ trebuia dat un vot, fiindcă raportul era de respingere. Problema era că în perioada în care PDL era în campanie pentru alegerile interne, atunci nu prea am avut majoritate, în sensul că nu au venit oamenii la vot, făceau campanie și din această cauză a fost acest proiect adoptat în mod tacit, nu prin vot, nu prin trădare. În Senat, avem majoritate în Comisia de învățământ și acolo sigur se poate respinge, se poate găsi o soluție prin care acest proiect de lege să nu aibă girul Senatului, mai ales că în dezbaterile de acolo din comisie inclusiv colegii de la PSD cu această schimbare, cu acest demers de preda Istoria și Geografia în limbile minorităților națională și dacă atunci ei au fost corecți, și au fost corecți, trebuie să spunem acest lucru, atunci vor fi și în continuare. Eu nu am în acest moment nicio îndoială, mai ales că nici PDL, nici premierul Emil Boc, nici noi nu vrem să facem o amendare a legii care acum trei luni a fost adoptată. Deci, nu am nicio emoție în acest moment și vă spun că acest proiect nu va trece de Senat.
Rep.: Dumneavoastră spuneți că nu aveți emoții la Senat, unde aveți un senator în plus față de opoziție?
K.H.: Avem un senator în plus. Luni ați văzut că se poate guverna și cu un singur vot în plus. În Senat s-a dat un vot pe o moțiune simplă și s-a văzut că o mobilizare cu o disciplină lucrurile merg bine. Deci, nu am emoții în acest moment. Astăzi (marți – n.r.) la Camera Deputaților, sigur, la un singur proiect s-a întâmplat ce s-a întâmplat. (…) A fost o greșeală undeva la grupul minorităților naționale și trei deputați de la PDL. Nu vreau să intru în speculații, dar s-a văzut și azi că mai avem mult, mult, mult de muncit când vine vorba despre un subiect important și când e vorba de această majoritate care trebuie păstrată. Și, dacă se duce majoritatea, într-adevăr, se pune în discuție rostul de a mai încerca guvernarea.
Rep.: Vorbeați despre disciplina celorlalți colegi de coaliție în Parlament. Dar, de exemplu, la legea cu predarea Istoriei și Geografiei în limba maternă, care a trecut tacit de Camera Deputaților, președintele Traian Băsescu spunea că și dumneavoastră „ați dormit adânc” și v-ați trezit când a trecut legea.
K.H.: Aici, domnul președinte nu are dreptate în totalitate, fără să intru eu în polemică cu domnul președinte, că nu acesta este scopul și nici rostul meu. Noi am avertizat coaliția trei săptămâni la rând că, dacă nu ne mobilizăm, va trece acest proiect de lege prin adoptare tacită de prima Cameră sesizată, dar nu puteam noi să mergem și să-i aducem în brațe pe deputații din PDL și să-i punem în scaune să voteze. Deci, noi în coaliție trei săptămâni la rând am făcut toate demersurile și am spus că dacă nu ne mobilizăm vom avea o problemă. Acesta este adevărul. Nu am reușit să ne mobilizăm, în primul rând din cauza alegerilor și campaniei interne a PDL, dar, vă spun, nu am emoții.
Rep.: USL vă tot invită alături de ei. Aveți contacte? Există premise pentru o viitoare colaborare?
K.H.: Noi de fiecare dată am spus că rămânem deschiși la dialog și politica se face prin dialog. Dar când suntem într-o coaliție, atunci până când există toate datele și toate elementele necesare pentru a merge în acea coaliție, așa cum a fost și cu domnul Tăriceanu și cu PNL, în minoritate chiar am mers împreună și n-am făcut nicio ieșire, nicio mișcare neplanificată, e valabilă această atitudine și când suntem într-o altă coaliție. Nu am avut discuții formale cu USL, cu PSD sau cu PNL. În Parlament sunt discuții, inevitabil, și în comisii, și în plen, între liderii de grup, între parlamentari, dar discuții formale nu am avut. În acest moment, eu nu văd un proiect viabil pe partea opoziției. Eu văd doar intenția de a-l schimba pe premierul Emil Boc. Am auzit pe domnul președinte Antonescu că vrea să îl suspende și pe domnul președinte Băsescu. Deci, văd lucruri și ținte foarte precise, dar fără o gândire pe termen mediu, pe termen lung. Nu spun că nu există așa ceva, poate n-am văzut eu. Dar în acest moment nu văd o posibilitate de a începe discuții formale între noi și USL, mai ales că în coaliție nu sunt probleme în afară de această majoritate care, dacă se pierde, s-a pierdut, asta este viața. Dar nu văd alte probleme pentru a ieși din coaliție. Însă noi nu închidem ușa niciodată. Interesul comunității maghiare este de a purta permanent dialog politic cu toate forțele parlamentare, cu toate partidele democratice și, din acest punct de vedere, cu PNL și cu PSD noi putem discuta oricând.
Mai sunt câteva elemente care trebuie subliniate aici. Noi niciodată nu am cedat la șantaj. Nici când eram la guvernare cu PNL și eram într-un fel curtați, șantajați de câteva ori de opoziția de atunci, nu am cedat la șantaj. Nici acum, când domnul Antonescu ne amenință că nu vom mai avea loc la guvernare dacă nu venim acum, când deputați din PSD, și nu e vorba de președintele Ponta, spun lucruri asemănătoare, noi nu vom ceda la șantaj. Niciodată la amenințare și la șantaj nici eu personal nu voi răspunde, nici colegii mei. Deci, nu se poate accepta șantajul în politică și nu putem răspunde la amenințări. USL în acest moment nu a formulat o ofertă foarte corectă, foarte concretă și foarte deschisă. Deci, ei au făcut foarte multe demersuri care pot fi catalogate într-un fel antimaghiare. Nu vreau să insist pe acest subiect. Dar, începând cu Puiu Hașotti și încă câțiva colegi de la PNL au făcut declarații, au avut inițiative, chiar de la PSD, și nu mai vreau să dau nume, la Senat, la Camera Deputaților au avut ieșiri mai mult sau mai puțin anti-UDMR, dar de fiecare dată aceste ieșiri au fost împotriva comunității maghiare. E greu să accepți amenințări, inițiative care lezează într-un fel interesele comunității maghiare și, în același timp, să te gândești la o colaborare, la o apropiere de opoziție. Eu am văzut multe lucruri în cei 15 ani de când sunt în politică și am văzut că în momentul în care sunt în opoziție colegi ne atacă, atunci când ajung în coaliție cu noi se schimbă tonul, dar, totuși, trebuie să păstrezi o anumită atitudine și să rămâi pe un anumit traseu dacă într-adevăr te gândești la o colaborare pe termen mediu și pe termen lung.
Dar, să ne întoarcem la întrebarea dumneavoastră. Știm aceste oferte lansate periodic de către colegii din opoziție, dar momentan noi credem că în această coaliție se pot găsi soluții pentru perioada care urmează, 2011-2012.
Rep.: După înființarea Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania, există riscul ca UDMR să nu mai treacă pragul electoral la viitoarele alegeri parlamentare?
K.H.: Riscul tot timpul există și a existat și de fiecare dată comunitatea maghiară a demonstrat că este unită și este de foarte multe ori mai înțeleaptă decât politicienii. De fiecare dată noi am avut voturile comunității maghiare și așa se va întâmpla și în 2012. Dar pericole există, riscul există. În fiecare an preelectoral și în 2006, 2007, chiar 2008, în unele sondaje noi eram cotați chiar la 3-4%, 5%, 6%, de fiecare dată am avut cifre mai mici, sub pragul electoral, dar de fiecare dată lucrurile nu s-au confirmat și am intrat în Parlament. Când se face un sondaj pe un eșantion național, pe un eșantion reprezentativ pentru întreaga țară, atunci intră cel mult 60-70 de maghiari. Din acest număr e greu să tragi concluzii corecte, care pot fi luate în considerare. Noi trebuie să fim înțelepți și să fim în stare să găsim soluții anul viitor astfel încât comunitatea maghiară din România să nu rămână fără reprezentare politică. Acesta este cel mai important lucru. Cum vom face acest lucru? Vom vedea.
Rep.: Există și varianta ca actuala coaliție de guvernare să candideze eventual sub forma unei alianțe?
K.H.: Nu. Din punctul nostru de vedere, nu. Noi niciodată nu am candidat în alianțe, din 1990, și nu avem astfel de intenții.
Rep.: Cât timp credeți că mai rămâne Emil Boc premier?
K.H.: Asta depinde doar de Emil Boc și de PDL. Noi nu am cerut niciodată schimbarea premierului, chiar am colaborat bine cu premierul Emil Boc și noi considerăm că în continuare el, ca președinte de partid, poate rămâne premier, dar va depinde de el, de PDL și nu de noi.
Rep.: Da, depinde de PDL, dar trebuie să aveți și discuții în coaliție, nu?
K.H.: Nu am discutat în coaliție despre schimbarea premierului niciodată.
Rep.: Dar despre remaniere?
K.H.: Nici despre remaniere nu am discutat.
Rep.: Se discută că ar urma să fie făcută cel târziu săptămâna viitoare o remaniere…
K.H.: Acum, remaniere sau schimbarea premierului?
Rep.: Remaniere.
K.H.: Nu, despre remaniere nu am discutat. Noi, de fiecare dată, am spus că o remaniere trebuie făcută după o analiză serioasă. Sigur, se poate face o analiză serioasă la jumătatea anului, după un an și jumătate de guvernare în această coaliție, dar acest lucru trebuie făcut de premier și discutat la ora 8.00 și la ora 8 și jumătate trebuie făcută remanierea, nu se poate prelungi așa. Până la această oră nu am discutat, deci ora 8.00 nu a venit.
Rep.: Nu a venit ora 8.00. Dar cu președintele Traian Băsescu ați avut discuții pe această temă? Președintele a fost cel care a lansat ideea schimbării premierului. A spus acum trei luni și ceva că ar fi oportună. Cu dumneavoastră nu a discutat, ca parteneri la guvernare?
K.H.: Cu președintele, noi, când există teme de discuție, le discutăm de fiecare dată. Atât pot să vă spun.
Rep.: Și discutați des cu președintele Traian Băsescu?
K.H.: Nu foarte des. Când e nevoie, când e necesar.
Rep.: De când ați fost ales președinte al UDMR, cam de câte ori v-ați întâlnit cu șeful statului?
K.H.: Nu pot să vă dau un răspuns, că nu am făcut un inventar, dar ne-am întâlnit în multe ipostaze. Deci, am vorbit la telefon, ne-am întâlnit.
Rep.: Vă consultați des cu președintele?
K.H.: Nu, nu, nu.
Rep.: Și după Convenția Națională a PDL, la care avea să se decidă viitorul politic al lui Emil Boc, ați avut o întâlnire cu șeful statului pentru a discuta despre stabilitatea guvernării?
K.H.: Nu. Deci, înainte sau după congresul PDL de ce să vorbim noi cu președintele Traian Băsescu? Deci, nu este problema noastră și, până la urmă, nu se pune problema să facem astfel de discuții. Deci, n-am avut astfel de abordări.
Rep.: Acum, în calitatea dumneavoastră de ministru al Culturii, vreau să vă întreb dacă, după anunțul primarului Constanței, Radu Mazăre, care a spus că municipalitatea dorește să vândă cazinoul din Constanța, care este monument istoric, există vreo intenție a statului român de a-l achiziționa?
K.H.: Aici noi avem drept de preemțiune. În momentul în care autoritățile locale, Primăria vin la Ministerul Culturii, vine primarul, trimite o adresă, face o solicitare de a ne pronunța în legătură cu acest drept de preemțiune, atunci noi vom analiza și vom spune dacă facem un efort financiar în plus, pentru că Ministerul Culturii nu are prevăzut în buget nimic pentru așa ceva, nu avem resursele prevăzute, dar eu consider că, în momentul în care vom primi o astfel de solicitare, atunci vom discuta în Guvern și vom analiza dacă găsim o destinație, că trebuie să găsim și o destințaie. Nu pot eu să fac un portofoliu de case și cazinouri și alte imobile, dar până când nu avem o solicitare oficială eu n-am pe ce să dau un răspuns. Am citit și eu presa, dar încă nu avem o solicitare oficială trimisă de la Primăria Constanța către Ministerul Culturii. Atâta pot să vă spun: în cazul în care vom avea o astfel de solicitare, vom discuta în Guvern, avem o destinație precisă, avem bani, putem apela la fondul de rezervă și vom da un răspuns în termenul stabilit de lege.
Rep.: Aveți în vedere măsuri pentru a preveni situații similare celei cu manuscrisele lui Emil Cioran? Vă gândiți cum să fie monitorizat modul în care ies din țară astfel de documente, apoi licitațiile la care ar putea fi recuperate?
K.H.: E o situație foarte complicată ceea ce s-a întâmplat cu manuscrisele lui Cioran și, sigur, aici oamenii s-au inflamat, au fost fel de fel de comentarii, acuze și la adresa mea și la adresa Guvernului, dar trebuie să știți că aceste manuscrise nu erau clasate în patrimoniul național, deci nu avea nimeni obligația de a cere un aviz pentru a scoate din țară. În al doilea rând, când apare ceva la o casă de licitație, noi dacă suntem informați din timp, dacă primim informația cu mult timp înainte, atunci putem să căutăm soluții, nu prin minister, ci prin instituțiile subordonate, dar aici noi nu am avut această informație în timp util. Noi știam de aceste manuscrise și intenția doamnei Cioran de a vinde aceste manuscrise, am primit o ofertă în 2009, când era ministru Paleologu, nu erau bani în acea perioadă și nu au fost cumpărate de Ministerul Culturii. În 2010 noi am făcut o evaluare a acestor manuscrise prin Biblioteca Națională și am avut la sfârșitul anului 2010 un raport cam ce valoare estimativă ar avea acest patrimoniu. Și noi ne gândeam la o achiziție în 2011 pe baza ofertei făcute de doamna Cioran, între timp s-a întâmplat ceva în familie, nu mai știu eu toate detaliile, și aceste manuscrise au apărut la o casă de licitație din Franța. Noi nu aveam în buget bani, am aflat foarte târziu și n-am avut timp să facem pregătirile să obținem din fondul de rezervă și de aceea nu am participat la licitație.
În principiu, noi ar trebui să avem o sumă, nu spun nelimitată, dar o sumă destul de mare, când apar astfel de situații să avem posibilitatea de a suplimenta bugetul instituțiilor subordonate și să dăm mandat de a participa la o licitație. Dacă eu spun că am 300 de mii de euro pentru o licitație și fac un anunț public în acest sens, atunci nu mai are rost să mă duc la licitație, fiindcă știe toată lumea că vine statul român cu 300 de mii și mai mult nu are cum să dea și atunci licitează și merge în sus. Deci, din acest punct de vedere, într-adevăr aici e bine să găsim o soluție și până la urmă o tactică cum abordăm acest subiect.
Când era vorba de comorilor dacilor, de brățări, de monede, de scuturi, atunci într-adevăr am avut timp la dispoziție, știam de anul trecut, am purtat discuții cu procuratura, cu partenerii noștri germani, am pregătit toate documentele din timp, am obținut fondurile necesare de la bugetul de stat și există o preocupare din partea Ministerului Culturii de a recupera patrimoniul cultural național care a ajuns licit sau ilicit în afara țării. Dar procedurile trebuie respectate. Dacă mai apar astfel de situații și vom fi informați, că nu avem noi agenți în Franța, nu avem agenți la Londra, nu avem agenți la New York, doar prin misiunile diplomatice putem obține aceste infomații, atunci vom putea participa și vom căuta o soluție pentru orice situație de acest gen. Până la urmă, e bine că aceste manuscrise au ajuns în proprietatea publică prin Academia Română și trebuie salutat gestul domnului Brăiloiu care a cumpărat aceste manuscrise și mă bucur, dar noi eram în situația de a sta și de a ne uita ce se întâmplă, din păcate.
Rep.: Și s-a discutat de atunci în Guvern?
K.H.: Eu am prezentat în Guvern sau, mă rog, premierului o informare care este situația și de ce nu am participat, nu am primit niciun reproș încă, colegii din Guvern știau..
Rep.: Nu era vorba despre reproșuri, ci despre a găsi soluții pentru viitor.
K.H.: Soluții pentru probleme care sunt ipotetice n-am cum să găsesc. Poți să găsești soluții pentru probleme concrete. Eu știu când va apărea, nu va apărea?Nu pot să țin banii undeva, fiindcă oricum nu există în bugetul Ministerului Culturii și eu când solicit Ministerului de Finanțe suplimentarea bugetului trebuie să spun exact ce vreau, ce destinație, ce sumă. Deci, până când nu văd problema, n-am cum să găsesc o soluție. Doar la problemele teoretice există soluții teoretice, dar trebuie să vezi problema reală, efectivă ca să găsești o soluție efectivă.
