Keep calm, vor fi și cinematografe

Președintele Klaus Iohannis, cel cu softul updatat, așa cum l-au numit unii pe net după prestația de la învestirea guvernului Cioloș, a promulgat marți legea care prevede interzicerea desfășurării de activități în spații precum săli de spectacol, de expoziții, de lectură, spații pentru comerț, structuri turistice de cazare și alimentație publică și prestări de servicii, asistență socială și medicală, administrație publică și altele asemenea, indiferent dacă aceste spații sunt rezultatul concepției inițiale a construcției ori, după caz, al unor amenajări ulterioare, până la consolidarea clădirilor. Corect, la obiect. Clădirile cu bulină sunt oricum un pericol, dar pentru că ne-am obișnuit deja cu ele și nu s-a întâmplat cine știe ce tragedie ÎNCĂ am învățat să le ignorăm. Cu alte cuvinte a mers și-așa. Dar parcă hotărâsem că nu mai vrem asta, parcă muriseră, nu demult, niște oameni taman din cauza neglijenței și ignorării riscurilor. Ca urmare, pasul firesc și de bun-simț este acesta al interzicerii activităților care implică aglomerări de persoane în clădiri cu risc și neautorizate. Memoria e scurtă, iar cârcotașii-s mulți, așa că s-au găsit repede unii care să se considere victime ale acestei decizii. Se concluzionează doct că autoritățile găsesc de cuviință mai degrabă să interzică decât să consolideze. Că dacă în anii ’80, în București, erau peste 40 de cinematografe, azi vom ajunge în ingrata situație cu doar două, trei cinematografe. Noi, sucevenii, știm mai bine ca bucureștenii cât de neplăcut este să nu ai cinematograf, iar bucureștenii știu mai bine decât noi, sucevenii, cum e să ai cluburi precum Colectiv. Ferească-ne Dumnezeu de ambele variante, numai că doar prima e reparabilă. Paradoxal, în timp ce în țară se închid cinematografe, la Suceava s-au deschis două noi. Sigur că pentru noi e doar o coincidență fericită, dar pur și simplu am avut noroc. Când însă e pe invers, nu mai poate fi vorba de ghinion, ci de incompetență, iresponsabilitate, corupție. Drept urmare, nu mai avem cum să lăsăm lucrurile în voia sorții, doar pentru că merge și-așa până la reeditarea #Colectiv. Dacă ăsta e prețul pe care Bucureștiul trebuie să-l plătească pentru a funcționa 40 de cinematografe, mai bine nu. Dacă e nevoie de câte-o Ană a lui Manole la temelia fiecăruia, dragi cinefili, vă amintesc că metoda era specifică unui ev îndepărtat. În cazul de față, sacrificiul a fost deja făcut, dar nu ca s-avem cinematografe, ci ca s-avem cinematografe sigure. Așa că exact asta trebuie să se întâmple: să se interzică activitățile cu aglomerări de persoane în clădirile cu risc, până la consolidare. Asta se cheamă precauție, nu interdicție. E un termen mai echilibrat, așa cum ar trebui să fim și noi, românii care suferim adesea de suprainflamare emoțională. Propun să încercăm să facem lucrurile altfel, să ne depășim zona de confort și să lucrăm etapă cu etapă. Și, dragi autorități, hai cu etapa „consolidarea”, ca să fie toată lumea mulțumită.