Justiția noastră are antecedente grave

Justiția din România se dă neprihănită, dar nu știu dacă e chiar așa. Am fost informat despre două dintre dosarele penale grele ale unui lider PSD, care a avut protecție tricefală împotriva legii. O protecție și pe linia pontistă, dar, oricât ar suna de paradoxal, și o protecție băsistă. Ca și când acestea două nu ar fi fost destule, la urmă mai avea și o protecție stropitoare de agheasmă. Din dosarele acelui mare șnapan au dispărut probe incriminatorii și se pregătește aruncarea lor la coșul de gunoi.
Să facem o mică incursiune și în istoria ultimilor 25 de ani, când Justiția și-a dat de multe ori în petec. Să luăm un caz concret: la 1 noiembrie 1991, Gheorghe Robu, procurorul general de atunci al țării, a fost nevoit să demisioneze, urmare a unei campanii duse de revista „România Mare”, a lui Vadim Tudor.
Acuzațiile aduse procurorului general erau dintre cele mai grave: „luare de mită, daruri în valută primite de la Ion Rațiu (n.r. – care la ora aceea era unul din liderii Partidului Național Țărănesc), abuzuri în serviciu, solidaritate cu Ungaria în defavoarea României etc.” Cu toată gravitatea lor, ele nu au fost niciodată probate.
Din procesul pe care Robu i l-a intentat lui Vadim Tudor, justiția l-a scos basma curată pe acesta din urmă. Pentru justiția românească, erau mai importante tresele sovietice de pe umărul acestui caraghios, decât funcția procurorului general.
Să amintim că Partidul România Mare s-a înființat ca o încununare firească a succesului la public de care revista cu același nume s-a bucurat. Acest eveniment trist pentru democrația noastră a avut loc la 20 iulie 1991, prin decizia numărul 14 a Tribunalului Municipal București.
Partidul România Mare a stat mereu legat de revista-mumă. El a atras în rândurile sale foști colonei și generali de Securitate – ca Ilie Merce și Toma Năstase – foarte utili în procurarea documentelor ce aveau să stea la baza dezvăluirilor gazetărești, orientate împotriva personajelor și partidelor politice intrate în dizgrația marelui șef Vadim.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.