Știți care e simbolul respectării drepturilor cetățeanului în SUA? Punga aceea de hârtie în care se află o sticlă de băutură, sticlă din care americanul mai trage câte o dușcă când i se usucă gâtlejul. E vorba de acea pungă pe care o puteți vedea în mai toate filmele americane ce tratează subiecte din zilele noastre. Și totuși, de ce o pungă? Simplu: consumul de alcool este interzis în locurile publice. În punga respectivă se află, însă, o sticlă de alcool. O știe orișicine. Dar sticla nu se vede și nimeni nu poate să-l oblige pe cel care ține în mână punga să-i arate ce are înăuntru. Punga e proprietatea omului și proprietatea e sfântă. Prin urmare, nu se poate dovedi că cel care ține în mână o astfel de pungă consumă alcool. Și omul nu poate fi amendat. Dar știți ce-i mai haios? Dacă, prin absurd, un polițist i-ar smulge unui om punga din mână și l-ar amenda (pentru că, nu-i așa ?, are dovada), orice instanță de peste Ocean ar da cu respectivul polițist de pământ. I-a încălcat drepturile omului, l-a „percheziționat” fără mandat, ba chiar, polițistul poate fi acuzat că a atentat la proprietatea privată. Asta admir cel mai mult la americani: justiția. Sistemul ăsta al lor în care o probă adusă de avocat poate răsturna întreg dosarul acuzator. În sistemul lor, avocatul are un rol important și este luat cu adevărat în serios de instanță. În sistemul lor, dacă acuzatorii n-au probe și se bazează doar pe supoziții, judecătorul îi trimite la plimbare. În sistemul lor, se invocă, de multe ori, precedentele, cazurile identice în care s-a dat o anumită soluție. Bun. Ia să vedem cum stă treaba la noi. Să începem cu „precedentele”. Lucian Tărniceru, băiatul deputatului Tărniceru, omoară un copil cu mașina. Era băut și a fugit de la locul accidentului. A fost arestat și, după aproape două luni, este tot în arest. Mai recent, Ciprian Banilevici, băiatul unui important om de afaceri din Rădăuți, omoară o măicuță și bagă alte două persoane în spital. Era băut și a fugit de la locul accidentului. Mai trebuie adăugat că Banilevici avea o alcoolemie de aproape 2 la mie, adică de vreo zece ori mai mare decât cea a lui Lucian Tărniceru. Două cazuri asemănătoare, cu o situație mai agravantă pentru Banilevici. Care, surpriză, este liber. Așa au spus judecătorii. Și cei din Rădăuți, și cei din Suceava. Mai departe. În două cauze diferite, o femeie, Maria Zlăvoc, de 69 de ani, și un bărbat, Filaret Cârdei, de 76 de ani, sunt aruncați în temniță pentru că nu au respectat niște hotărâri judecătorești. Oamenii și-au vândut animalele de pe lângă casă pentru a-și cumpăra o bucată de pământ, pe care s-au trezit că au primit și alții titluri de proprietate. În instanță, au pierdut. Știau că sînt corecți și s-au opus executării hotărârii judecătorești. S-au opus în sensul că au spus că au refuzat să elibereze terenul, spunând că este al lor. Și așa au ajuns în beci. Oricât ar fi de dureros, trebuie să recunosc că instanța avea dreptate să-i condamne, după lege, pentru nerespectarea hotărârii judecătorești. Că e dubios cum au ajuns să piardă procesul, e altă poveste. Dar ce intrigă e faptul că o grămadă de șmecheri, de la primari și până la miniștri, și-au băgat picioarele în hotărârile judecătorești, le-au „fentat” (vezi cazul ministrului Sănătății în disputa cu Sorin Oprescu) ori au amânat punerea lor în aplicare și, bineînțeles, nu au pățit nimic. „Bineînțeles” pentru că, în țara asta, justiția se face în funcție de interese. Și de simpatii. Un țăran care umple sala de mirosul sudorii sale nu o să câștige în fața unui băiat de oraș spilcuit. Nu o să aresteze judecătorii un băiat de băiat din orașul lor, numai pentru că a omorât o măicuță care-i stătea în drum. Și așa mai departe.
Cu toate astea, eu mai sper. Sper, deoarece cred în tinerii care vin. Și care au reușit să ocupe funcții de conducere, și aici la Suceava, și la nivel central. Funcții din care pot veghea la respectarea legii, dar pot schimba și mentalități.
