Clasa magistraților din România nu e numai predominant coruptă, ci și predominant infantilă. Ca să reiau o pildă cunoscută de tot norodul, cu regularitate calendaristică atacantul ieșean Ionuț Bâlbă, celebru fotbaliator român în viață, este prins dându-se cu mașina ba beat clește, ba beat clește și, ca un bonus de popularitate, cu permisul suspendat; dar niciodată – never, jamais – nu i se clintește barem un fir din mândra-i chică și un rid pe moaca-i cam tâmpă. De fiecare dată, dosarul său penal își prăpădește filele pe traseu, oamenii legii fâstâcindu-se până la blocaj în fața acestei vedete irepetabile a bășicii.
Ori de câte ori infractorul în tricou și chiloți mai face o boacănă, știristele alea cu ochi expresivi, care citesc de parcă au șapte orgasme în direct pe sticla tembelizorului, își încheie rostirea cu formula stas: ”Fotbalistul riscă o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între șase luni și…”
Măi fetele tatii, refaceți-vă conturul buzelor, potriviți-vă silicoanele în rafturi, înșurubați-vă adânc în scaun și calmați-vă, că omul nu riscă nimic, dar absolut nimic, nimic-nimic-nimic!
El poate să se suie mâine, în comă alcoolică, la hățurile unui TIR, apoi să facă terci pe zebră 22 de pietoni, dintre care 11 copii, și tot nimic n-o să pațe. N-o să pațe nica, fiindcă aparatul de pedepsire a infractorilor, care e atâta de negru în cerul gurii când pune gabja pe vreun pârlit, se topește ca ceara în vecinătatea caloriilor degajate de asemenea staruri.
Asta-i situația și mereu asta o să fie la noi, iar dacă nu-i convine cuiva, n-are decât să ia calea codrului canadian, spaniol sau american, unde-i plin de români.
