Justiția cu gangsteri

9 iulie, o zi ca oricare alta, cu manipulări și cu gangsteri
A apărut și în România, la editura Meditații 2008, cartea « Rusia lui Putin » semnată de jurnalista Anna Politkovskaia (cartea a apărut în 2004 în Rusia). Articolele incomode și apariția acestei cărți au dus la asasinarea autoarei în liftul casei sale (împușcată în cap) pe 7 octombrie 2006. Exact într-o noapte de 9 spre 10 iulie 2004, cu puțin timp înainte de predarea manuscrisului său la editură, o ultimă însemnare scrisă de Anna în cartea sa : « Ieri seară târziu (seara de 9 iulie, n.m.), în Moscova a fost omorât Paul Hlebnikov, redactor șef al ediției Forbes Magazine în limba rusă. A fost secerat la ieșirea din redacția revistei. H. era faimos pentru articolele despre oligarhii noștri, despre structura de “capitalism gangsteresc » a societății ruse și despre uriașele sume de bani pe care unii concetățeni ruși au reușit să pună mâna cu mare ușurință. Tot seara trecută, de data aceasta în Vladivostok, a fost spulberat de o grenadă și Victor Cerepkov. El era un membru al parlamentului nostrum, Duma de Stat, care își câștigase faima de apărător al celor mai slabi și mai săraci locuitori ai țării », ultimul având șanse uriașe să fie ales primar al Vladivostokului, dar nefiind dorit de mafia economică.
Cu un glonte în cap și întreagă la minte
Anna Politkovskaia a descris mecanismele marii fraude post-sovietice și ale corupției de stat și partid(e). A avut curaj. A plătit cu viața. O fi spus adevărul? Ce fel de lume e accea în care numai glonțul servește ca drept la replică ? Iar dacă nu a spus adevărul, de ce nu a fost contrazisă cu argumente ? De ce cu pușca ? În esență, cărțile Annei afirmă “care sunt cele trei condiții ce trebuie îndeplinite de către cei care vor să reușească în marile afaceri. Prima: are succes cine primește mai întâi o felie din plăcinta statului – adică o parte din proprietatea statului intră în proprietatea sa privată. De aceea, marea majoritate a oamenilor de afaceri importanți din Rusia sunt foștii membri ai nomenklaturii de la vârful Partidului Comunist, al Komsomolului (UTC), (…) neapărat moscoviți. A doua condiție este ca persoana care a reușit să-și însușească o parte din averea statului să « se țină aproape de autorități », adică să mituiască sau să le « alimenteze regulat », pentru a se asigura că întreprinderea sa de acum particulară va prospera. « A treia condiție este să se împrietenească cu agențiile care urmăresc aplicarea legilor (deci să le mituiască ) », precum și cu cei care fac legile și împart dreptatea. Jurnalista care a primit un glonte în cap susținea că în Rusia s-a instalat stabilitatea. « O stabilitate monstruoasă, în care nimeni nu-și mai caută dreptatea în sălile de judecată, unde servilismul și partizanatul magistraților sunt etalate ostentativ. Nimeni dintre oamenii întregi la minte n-ar căuta protecție din partea acestor instituții însărcinate cu păstrarea legii și ordinii, deoarece ele sunt total corupte. Legea linșajului (fizic sau mediatic) este la ordinea zilei, atât în concepția oamenilor, cât și în acțiuni.”
Dacă glontele acela nu a intrat cumva accidental în craniul militantei antitotalitare, (călătorind și el, nițel, cu liftul în bloc, căci nu există legi care să interzică gloanțelor să se plimbe cu liftul), înseamnă că ea a denunțat, totuși, un adevăr incomod. În Rusia, țară care nu face parte din Uniunea Europeană și NATO, și care nu este aptă pentru democrație, ci numai pentru sisteme bazate pe autoritarism, descrierea făcută sistemului de Anna Politkovskaia este veridică. Bașca acida sa constatare că Occidentului și Americii le convine ceea ce se întâmplă pe exotica piață rusească: « caviar, votcă, gaze naturale, petrol, urșii pe sârmă, prostituatele… »
Justiția română și brandul de țară al României : un dezastru național
Problema e că, de Ziua Justiției m-am apucat să revăd observațiile Annei, înlocuind din text un singur cuvânt, Rusia, cu cuvântul România. Iar textul nu a devenit absurd, ci, dimpotrivă, și-a păstrat întreaga logică și spiritul adevărului. În România post Cold War s-au petrecut aceiași pași oficiali de la comunism la capitalism. Deosebirea e că la noi încă nu sunt asasinați jurnaliștii sau personalitățile autentic democrate, ci se fac asupra lor presiuni mai disimulate, linșaj mediatic și presiuni economice. Jocul analitic prin care am recapitulat mintal elementele brandului de țară românesc dominat de mediu economic – politic oligarhic și o Justiție așișderea coruptă, putredă (datorită căreia Uniunea Europeană se pregătește din nou să ne sancționeze țara pentru atentat la Justiția Europeană și la principiile statului de drept) nu –mi permite să fiu optimistă pentru cetățeanul de rând, ca mine, ca vecinul Popescu din cartier , sau ca Ion Ion din Bolintin. Nu avem motive de a felicita Justiția română sau Parlamentul ori Guvernul prolific în ordonanțe absurde (așadar pe artizanii și emitenții unui sistem de legi și decrete cretine și neagregate, incoerente și inoperante ca ansamblu), care au devenit o veritabilă mașinărie de tortură pentru cetățenii români și europeni sau de alte proveniențe. Interesant este și faptul că, pentru a-și bate joc de cetățeni, cărora le oferă, după secole de așteptare și driblare, în loc de acte de dreptate și justiție, hotărâri judecătorești și decizii aberante, magistrații români primesc salarii imense și își ascund incompetența ori apartenența la mafii în spatele inamovibilității. Cineva, ca Anna, care ar scrie aceste adevăruri, poate primi un glonte în cap într-o bună zi, chiar și în România, unde Justiția este clar cea mai funcțională Cupola delincventă a gulerelor albe, însă Uniunea Europeană este datoare să pună repede presiune pe acest colos criminal antistatal și antieuropean care strivește sub talpa sa viețile bieților cetățeni români și europeni. Justiția română este principalul inamic al României actuale, un punct de vulnerabilitate al Europei, opunându-se modernizării și evoluției țării noastre, ca și stabilității la frontiera cu Rusia : iar hățișul plin de pericole și de canalii al legilor și procedurilor românești îi sperie pe investitori, pe turiști, pe oamenii de lobby, pe politicienii și oamenii de cultură străini ce pot scoate România din marginalitatea în care a aruncat-o oligarhia Justiției române.
Noi nu suntem Rusia, totuși ! Iar de ajuns rușinea U.E.(după ce grosul poporului român a plătit un preț atât de scump și îndură stoic curbele de sacrificiu ale integrării) numai pentru că stăm la cheremul unor infractori iar o mână de inamovili funcționează ca hoți sub acoperire, ar fi păcat pentru România. Presa și societatea civilă trebuie să stea cu ochii pe hoți, semnalând opiniei publice și Curții Europene și Parlamentului European ce se întâmplă.