„Jurnalul unei scriitoare”
Autor: Virginia Woolf
Traducător: Anca Irina Ionescu
Apariție: 2019
Nr. pagini: 480
Editura: Herald
Virginia Woolf (nume original Adeline Virginia Stephen) a fost scriitoare, eseistă, feministă, editoare și scriitoare de povești. Din 1918 până în 1941, deși a scris capodoperă după capodoperă, Virginia Woolf a ținut și un jurnal. Ea și-a notat gândurile, sentimentele, preocupările, obiecțiile, interesele și dezamăgirile – rezultând douăzeci și sase de volume care oferă o perspectivă fără precedent asupra minții unui geniu.
În „Jurnalul unei scriitoare” au fost adunate pasajele cele mai relevante pentru munca și opera sa. Volumul prezintă exerciții de scriere pentru diverse locuri, evenimente și oameni care ar fi putut inspira scene în ficțiunea sa, meditații asupra lecturilor și multe alte lucruri interesante.
Descriere
„Jurnalul unei scriitoare” reprezintă un ghid neprețuit de îndrumare prin mintea și sufletul Virginiei Woolf, pus la punct de soțul ei, Leonard Woolf, prin selecția unor fragmente semnificative din jurnalele pe care le-a ținut timp de 27 de ani. Acesta a ales însemnări despre ce făcea și ce gândea scriitoarea, despre oamenii cu care se întâlnea – adesea, importanți scriitori contemporani –, dar, mai ales, despre cărțile ei. Aflăm partea nevăzută a creației sale, gândurile ce îi însoțeau lucrările pe măsură ce erau scrise și fragmente de opinii personale legate de lecturile sale.
„În starea de lenevie care urmează după orice articol lung – iar Defoe este al doilea pe luna aceasta – am scos jurnalul și am citit, așa cum îți citești propriile scrieri: cu o oarecare intensitate vinovată. Mărturisesc că stilul lui bolovănos și necăutat, adesea atât de negramatical și care parcă țipă că un cuvânt trebuie să fie schimbat, m-a cam izbit. Încerc să spun sinelui meu care va citi acestea de aici înainte că știu să scriu mult mai bine și să nu zăbovească aici; și să-i interzic să lase un ochi de bărbat să-l vadă. Iar acum aș putea să adaug și micul meu compliment în sensul că are nonșalanță, dar și vigoare și uneori lovește pe neașteptate chiar la țintă.” – Virginia Woolf
Frânturi din „Jurnalul unei scriitoare”
„.. cel mai rău lucru când scrii este că depinzi atât de mult de laude. Sunt aproape sigură că n-am să primesc niciun fel de laude pentru această nuvelă și asta o să mă supere nițel. Nelăudată, îmi vine greu să mă apuc de scris dimineața, dar descurajarea nu durează decât 30 de minute și, odată ce încep, uit de toate. Serios, ar trebui să încercăm să ignorăm toate suișurile și coborâșurile. Un compliment aici, tăcere dincolo. Murry și Eliot au fost comandați, eu nu. Elementul central rămâne statornic, iar acesta este faptul că îmi găsesc propria plăcere în artă.”
„Marți, 21 octombrie. Astăzi este ziua victoriei de la Trafalgar și este o zi memorabilă pentru că a apărut «Noapte și zi». Cele șase exemplare ale mele au ajuns în această dimineață și cinci au fost expediate, așa că îmi imaginez mutrele celor cinci prieteni deja la curent. Dacă sunt emoționată? În mod ciudat, numai puțin; mai degrabă tulburată și încântată decât emoționată. În primul rând, gata, asta este, am terminat cu ea! Apoi, am citit puțin și mi-a plăcut; după aceea am căpătat un fel de încredere că oamenii a căror părere o prețuiesc vor avea probabil o opinie bună despre ea și mă întăresc cu ideea că, dacă nu va fi așa, mă voi ridica și am să încep un alt roman. Firește, dacă Morgan și Lytton și ceilalți vor fi entuziasmați, voi avea o părere mai bună despre mine însămi. Plicticos este să te întâlnești cu oameni care spun lucruri banale. Dar, în general, știu spre ce mă îndrept, am sentimentul că de astă dată am avut o șansă corectă și m-am descurcat cum am putut mai bine, astfel încât pot să adopt o atitudine filosofică și să dau vina pe Dumnezeu.”
