Jurnalistul sucevean Pompilius Onofrei, de la Radio România Actualități, a încetat din viaţă, vineri, 21 noiembrie, la vârsta de 63 de ani, într-un spital din Bucureşti.
Considerat una dintre vocile emblematice ale Radio România Actualități în ultimii 30 de ani, un cronicar dedicat al scenei culturale, Pompilius Onofrei a fost realizator și reporter, un jurnalist admirat și iubit de ascultători, de colegi și de lumea artistică.
Absolvent de geologie, Pompilus Onofrei a ajuns la Radio din pasiune și a realizat de-a lungul timpului emisiuni de top precum „Matinal”, „Gramofon” sau „Radioul de sâmbătă seara”, interviuri, reportaje și alte producții radiofonice, în special pe teme culturale.
„Timp de mulţi ani, a fost una dintre vocile distinctive ale zonei culturale din cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune.
O prezenţă discretă, a semnat de-a lungul anilor numeroase cronici, interviuri şi reportaje dedicate marilor festivaluri de teatru, film şi muzică din România, precum Festivalul Naţional de Teatru, Festivalul Internaţional „George Enescu” sau Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu”, notează www.paginademedia.ro.
Pentru foiletonul radiofonic „Actori mici de România” a primit Premiul UZPR (Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România) la secţiunea radio (Gala Premiilor UZPR 2017). Este, de asemenea, unul dintre autorii textelor de sinteză şi repere istorice ale Festivalului Naţional de Teatru. Activitatea sa, marcată de profesionalism, constanţă şi o profundă înţelegere a artei, rămâne un etalon al jurnalismului cultural.
„De-o calitate umană şi profesională cum rar ne este dat să întâlnim. Era o reală plăcere să lucrezi cu omul şi jurnalistul Pompilius Onofrei. Onest, sincer, cald, de-un neastâmpăr cultural molipsitor… Îngăduitor cu semenii, serios, uneori sobru, dar fermecător şi dezarmant când zâmbea. Se ferea de bârfe prin a-şi rula o ţigară…
Părea că păşeşte în linişte, cu răbdare, în universul său interior plin de incertitudini şi semne de întrebare. Părea că nu-l deranjează vulnerabilitatea. Părea că a găsit sensul fix în ea.
Că lumea din el era de o mie de ori mai reală şi mai posibilă decât ce trăim. Un metafizic… Îl dădeau de gol zâmbetul şi ochii. Ştia să râdă cu ochii. Da, Pompilius ştia o mulţime de lucruri. Ştia până să şi întârzie… Ştia să facă cele mai frumoase şi inedite complimente”, menționează cei de la UNITER, Uniunea Teatrală din România.
