Jurnalism pe varză (I)

Ilustrativ pentru jurnalismul pe varză, consumat cu multă poftă în presa românească, este cazul lui Pavel Lucescu, unul dintre foștii editorialiști ai „Ziarului de Iași”, care a primit funcția de director de campanie electorală a lui Constantin Simirad, candidat la alegerile locale din vara anului 2000, pentru al doilea mandat de primar al Iașului.
Simirad, un politician foarte iscusit, avea trebuință, se înțelege, nu doar de experiența lui Lucescu de manipulator al opiniei publice, ci și de sprijinul discret al ziarului unde acesta lucra. Ca un fel de praf aruncat în ochii electoratului, cât timp și-a exercitat noile atribuțiuni, Lucescu s-a autosuspendat din funcția de editorialist al „Ziarului de Iași” (intitulat, la vremea aceea, „Monitorul de Iași”) urmând să-și reocupe postul imediat ce campania electorală avea să se încheie victorios pentru Simirad, reales primar al orașului.
Din poziția sa reocupată, Pavel Lucescu urma să scrie, în numărul din 10 ianuarie 2001 al ziarului, la rubrica Laboratorul de analize, editorialul Oare chiar a obosit Simirad?, unde prezenta imaginea primarului încolțit și, prin urmare, șicanat permanent de partidul de la guvernare, PDSR, actualul PSD. Se subînțelege câtă obiectivitate putea să conțină editorialul său. Ca dovadă, poate sta și faptul că, după numai câteva luni, primarul Simirad a fost racolat de… PDSR, partid care, după puțină vreme, i-a oferit un post în diplomație, pentru a elibera fotoliul de primar pentru Gheorghe Nechita.
Destinul lui Lucescu, ce împletește continuu gazetăria cu politica, urma să continue, imperturbabil. La următorul scrutin local, din anul 2004, Simirad nu a mai candidat, fiind deja ambasador al României în Cuba. Dar Pavel Lucescu s-a autosuspendat din nou temporar din funcția de editorialist al „Ziarului de Iași”, pentru a deveni șeful de campanie electorală a candidatului PNL la primăria Iașului, Relu Fenechiu. Alegerile aveau să se sfârșească înregistrând eșecul lui Fenechiu, care peste câteva luni, la alegerile generale, a cunoscut consolarea, grație unui post de deputat. Iar Lucescu a revenit, încă o dată, la condei, aidoma unui soț care se întoarce acasă, după ce-și consumă aventurile extraconjugale.