Jurnal de cabinet: Bunica

Casa e departe de sat. Lângă pădure. E una din cele mai izolate locuințe. Pereții sunt șubrezi. Unul chiar s-a crăpat. De la ploaie. A dat Dumnezeu apă, să ajungă la toți. Că și așa s-au rugat pentru ploaie. Bine că nu a fost prăpăd ca în alte părți. Au arătat la televizor oameni care într-o noapte au rămas sub cerul liber. Că le-au luat apele casele. Au mai arătat animale moarte. Poduri prăbușite. Și șuvoaie. Reci. Au mai arătat copii. Copii chinuiți care se țineau de mână. Și nu îndrăzneau să se uite în ochii părinților. Sau invers. S-a schimbat vremea. S-au schimbat vremurile. Lumea e mai păcătoasă acum. Fără frica lui Dumnezeu. Își amintesc de El doar atunci când au necazuri. Necazuri pe care tot ei, oamenii, și le atrag. Ei sunt responsabili de mânia lui Dumnezeu.
Bătrâna s-a trezit, ca de obicei, la 4. Are o vacă. Trebuie să o hrănească și să o adape. Nu are ce face. E singură. Copiii sunt plecați. Care în Italia. Care pe la Timișoara. Care pe la Petroșani. Sunt cu toții la casele lor. Mai vin uneori pe la ea. Rar. Prea rar. Și ea trebuie să se descurce singură. Noroc cu vaca asta. Are mult lapte. Un kil pe zi îi ajunge. Restul îl dă la vânzare. Și mai face un ban. Pentru medicamente, pentru lumină, pentru televizor. Nu e mult. Are și pensie și nu-i trebuie multe. Va împlini luna asta 80 de ani. E singură de vreo 20. El a murit de cancer. S-a uscat. S-a chinuit. I-au spus doctorii că așa va fi. I-a mulțumit lui Dumnezeu când l-a strâns. Nici ea nu e chiar sănătoasă că bătrânețea nu iartă pe nimeni. Mâinile îi sunt deformate de poliartrită. Spatele o doare. Picioarele îi sunt grele. Reci. I-a spus doctorul din sat că are probleme cu circulația. A găsit-o și cu tensiune. I-a dat medicamente. Și a chemat-o lunar la control.
La început l-a privit cu neîncredere. Ce să știe un băiat așa tânăr? Doctorii trebuie să fie bătrâni. Cu experiență. Nu a luat toate medicamentele. Din 4 a luat doar unul. Și a muncit. Așa cum a făcut toată viața. Până într-o zi. A căzut la poștă. I s-a făcut rău. I s-a întunecat vederea. Câțiva oameni au cărat-o la dispensar. Când și-a revenit era întinsă pe canapea. Doctorul o privea. „ Păi bine bunică, așa ne-a fost vorba? De ce nu iei medicamentele? Matale crezi că e de glumă cu tensiunea? Nu de moarte trebuie să-ți fie frică. De paralizie, bunică. Crapă o venă în cap și adio. Matale ești singură. Cine crezi că o să te poată îngriji?” Nu era supărat. Era calm. Și-i vorbea domol în timp ce punea tot felul de fiole într-o perfuzie. A ținut-o acolo un timp. I-a luat tensiunea de 10 ori. Ar fi vrut ea să plece. Că se simțea mai bine. Doar că-i era rușine să-i spună. Când s-a terminat perfuzia doctorul a pus-o să se ridice. S-a uitat foarte atent la ea. „ Bunică, te duc acasă. Când termin programul trec să te vad din nou. La fel și mâine dimineață. Matale ai părul alb. Știu că nu o să mă minți. Promite-mi că iei toate pastilele pe care ți le dau eu.” I-a promis. Și de atunci nu-i mai iese din cuvânt. Și au trecut câteva luni bune.
A terminat de hrănit vaca. A și rânit după ea. I-a pus și apă. S-a dus în casa. A scos Cartea. Așa făcea în fiecare dimineață. S-a pus în genunchi, cu fața la icoană, și a început să citească despre cum Mântuitorul vindeca bolnavi. Știa pe de rost fiecare cuvânt. A închis cartea. A făcut cruce. S-a ridicat. A fiert laptele. A umplut un castron. A pus o lingură de zahăr și a sfărâmat câteva felii de pâine. A mâncat. Apoi și-a luat pastilele. S-a dus în grădină. Glod. Mare. De la ploaia de ieri. Răsadurile erau la pământ. Nu are ce să le facă. Așa a vrut Dumnezeu. A intrat din nou în casă. Picioarele îi erau grele. Parcă mai grele ca ieri. Inima a început să-i bată puternic. A văzut două icoane. Două candele. Două mese. Respira din ce în ce mai greu. A amețit. A vrut să se sprijine de una din cele două mese. A căzut. Un ochi i s-a închis. Gura i-a căzut într-o parte. Nu se mai poate mișca. Nu-și mai simte partea dreaptă. Negru în ochi. Întuneric. Nu se teme. Așa vrea Dumnezeu.
Pe Florin Haidamac îl puteți citi și pe Blogul Vindecătorului http://vindecatorul.com/