Buget bun în concepție, dar prea optimist în cifre, zic specialiștii în economie, 13 la număr, consultați de Societatea Academică Română (SAR). Dar marea problemă e că nici pe cifrele celor 13 nu poți pune mare bază, atâta timp cât estimările lor se înscriu într-o plajă atât de mare, încât e extrem de greu să tragi o concluzie cât de cât fermă.
La evoluția PIB, prognozele merg de la minus 3,5% la plus 3, o marjă de 6,5 procente. La rata inflației, de la 1,3 la 9,5 procente. Cursul RON/Euro la sfârșitul lui 2009 e estimat între 3,8 și 4,95, iar deficitul bugetar ca procent din PIB între 2 și 8,5.
Doar asupra șomajului cifrele specialiștilor par ceva mai congruente, marja de estimare mergând de la 5 la 9 procente, deși în cifre absolute, o diferență de 4 procente înseamnă câteva sute de mii de români.
Dar recordul de incertitudine pare să-l dețină piața imobiliară, estimările economiștilor consultați de SAR mergând de la o creștere a prețurilor medii în următorul an de 5% la o scădere dramatică de 40%.
De altfel, asta e și concluzia celor de la SAR: “incertitudinea este nota dominantă a anului 2009, fapt evidențiat la toți indicatorii.” Există totuși și niște certitudini: sectoarele care vor avea cel mai mult de suferit de pe urma crizei economice. Datele au fost obținute printr-un sondaj aplicat de SAR pe un grup de firme, din studii și analize statistice publicate de Institutul Național de Statistică, a BNR și din interviuri cu manageri de firme. Și totul pleacă de la ceea ce vedem deja că se întâmplă în viața de zi cu zi. E vorba de scăderea tot mai accentuată a cererii.
În topul sectoarelor afectate se află industria auto, metalurgie, construcții metalice și produse de metal, materialele de construcție, transporturi, industria chimică și industria textilă. În fine, sectorul financiar bancar “este probabil printre cele mai afectate de criza economică, fiind negativ influențat negativ de toți factorii crizei”, susțin cei de la SAR.
Scapă mai “ieftin” piața telecomunicațiilor, retailul și distribuția, iar oportunități noi vor apărea în agricultură și industria alimentară. Motivele sunt destul de previzbile. Ieftinirea terenurilor, dar și faptul că prin comparație cu cererea generală de bunuri și servicii (în scădere pe ansamblu), consumul alimentar este cel mai rigid în raport cu fluctuația bugetului de familie.
Și o veste cu adevărat bună pentru cei eventual interesați. Având în vedere procentul ridicat anunțat de guvern prin buget alocat investițiilor publice, circa 20 la sută din PIB, “orice firmă care prinde contracte cu instituții publice va fi avantajată în acest an de criză.”
Ei bine, aici e și una din hibele pe care le văd cei de la SAR. Pentru că unul din semnalele de alarmă pe care le trag aceștia în raportul pe 2009 lansat luni în prezența premierului Emil Boc se referă chiar la pericolul pe care-l reprezintă “o administrare opacă și nechibzuită” care riscă să aplice “derogarea de la lege” în gestionarea bugetului, sub imperativul unor <măsuri anti-criză>. Mai concret, corupție și proastă administrare.
Iar dacă e să vorbim de oportunități care stau cu adevărat la îndemâna guvernului, acestea țin tocmai de calitatea procesului bugetar. Criza e în sine o oportunitate pentru o reformă forțată și rapidă a finanțelor publice, în condițiile în care România a ajuns statul UE cu cel mai volatil buget național, cu o proliferare a excepțiilor de la reguli și legi, cu politici opace și generatoare de corupție.
Bugetul pe 2009 dezbătut în aceste zile în Parlament e cel mai chinuit din ultimii ani și probabil cel mai puțin realist din ultimii 19 ani, dar asta din motive mai degrabă obiective. Incertitudinea privind evoluția economică a țării e la un maxim istoric.
Dar tocmai de aceea e și o bună ocazie de a face reforme structurale amânate ani la rând, iar cea mai importantă dintre ele se numește “practica bunei guvernări”.
