„De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” (Matei 7, 3)
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Hristos nu ne poruncește să nu judecăm în general nici un păcat, nici nu ne oprește să facem așa ceva, ci oprește pe cei care, plini de nenumărate păcate, sar pe alții pentru păcate întâmplătoare. Hristos ne poruncește să scoatem mai întâi bârna din ochiul nostru și apoi să îndreptăm păcatele celorlalți. Dacă nu ești grijuliu cu tine însuți, apoi lămurit lucru este că și pe fratele tău nu-l judeci pentru că te îngrijești de soarta lui, ci pentru că vrei să-l faci de ocară. Dacă aproapele tău trebuie judecat, să o facă unul care nu are astfel de păcate.
Un om înțelept își îndreaptă duhul înăuntrul său și îl coboară în inima sa. Atunci harul lui Dumnezeu îl luminează și el se află într-o stare de liniște, având conștiința împăcată, căci el contemplă harul Sfântului Duh în interiorul său, după cuvântul lui Dumnezeu: „Unde este pace, acolo sălășluiește El”. Cel care merge în pace adună ca și cu o lingură darurile harului. „Când un om dobândește pacea, atunci poate revărsa și asupra altora lumina sufletului său” (Sfântul Serafim de Sarov).
Cuviosul Paisie Aghioritul spune că judecata este răpirea fără rușine a dreptului lui Dumnezeu, în timp ce osândirea înseamnă pieirea sufletului celui care o rostește. Dumnezeu ne va judeca nu doar după felul păcatelor noastre, ci și în modul în care noi îi judecăm pe ceilalți. (Malvina PREDA, sursa: www.ziarulumina.ro)
