JUCICA. În 8 aprilie 1627, Miron Barnovschi întărea lui Gavrilaș, pârcălab de Hotin, și lui Dimitrie Cracalia niște fânațe lângă satul Jucica, fânațe care aparțineau unui „sat mic, Denisiuca”.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea lui Ieremie a fost… satul Jucica”.
Aflată în apropierea Cernăuților, seliște pustie până în 2 aprilie 1741, când Grigore Ghica Vodă, respectând dorința răposatului Gheorghe Ursachi jitnicer, dăruia mănăstirii Barnovschi satul Jucica, „cu toate săliștile de pe lângă ea, anume Deniseuca, Lențiești, Cozușna și Berhomete”, Jucica avea, în 1774, 43 de familii țărănești, semn al unei colonizări masive, inclusiv a „săliștilor de pe lângă ea”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la „Jușka”, moșia mănăstirii Barnovschi, „70 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ion, 1 dascăl, Vasile, 5 vânători, Istrate Clim, Vasile Ivanciuk, Toader Clim, Toader Medbig și Pintelei rus, 3 barani, Anton Căzacu, Ion Iftinuc și Ion Veriha, 6 scutelnici ai vameșului Kosinski, Ion Dobinciuk, Vasile Dobinciuk, Andrei Dobinciuk, Andrei, Mihalachi Căzacu și Vasile Căzacu, 1 jidov, David, 13 văduve, Anna morărița, Maria, Gafia, Fodora, Anna, Gafița, Paraschiva, Catrina, Maria Hrihoriasă, Tudosca, Chița, Maria lui IVAN și Maria baba, 11 case pustii și 29 birnici, adică: Ion Chin vornic, Ștefan Chificiak, Carpu, Ștefan Climciuk, Ion Canterinciuk, Toader Caderinciuk, Grigoraș Caterinciuk, Vasile Caterinciuk, Alecsa Sin Ioniță, Toader, Georgiță, Nechifor, Toader HUZUM, Iacob ciobotar, Vasile KIFIICIUK, Mihai, Toader Toporăucian, Vasile Opincă, Acsenti Clim, Gligore rusul, Ștefan Clim, Condre Medvig, Ștefan Medvig, Ștefan Iftincul, Nechifor Idtincul, Ion Băbiac, Ion Țurnă, Gavril Țurnă și Ivan rus.
În 1775, Jucica avea 1 popă și 88 țărani, iar în 1784, 320 familii țărănești.
Cele două sate, Jucica Veche și Jucica Nouă, se vor individualiza abia în secolul următor.
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Jucica Nouă fusese construită, în 1786, din fonduri obștești, sub coordonarea protopresviterului Dimitrie MEDVIG.
În 1843, biserica din Jucica Nouă, cu 1.570 enoriași, îl avea paroh pe Vasilie GRIBOVSCHI. La Jucica Veche, unde exista o bisericuță de lemn, cu hramul Sfântului Nicolai, și 978 enoriași, postul de paroh era vacant. În 1876, biserica din Jucica Nouă, cu 2.249 enoriași, era slujită de parohul Ioan Hnidei, iar cea din Jucica Veche, cu 1.305 enoriași, de parohul Ioan Medvig. Între anii 1882-1884, din inițiativa preotului Ioan Medvig, se va construi o biserică nouă, printre ctitori numărându-se George a lui Ilie Caula, Ilie a lui Theodor Clem, Dimitrie și George Clem, Theodor Grigoriciuc, Teodor Osaciuc, George și Theodor Lemeni. Bisericuța Sfântului Dimitrie din cătunul Moșii avea să fie construită abia în 1898.
În 1907, paroh la Jucica Nouă era Ioan Hnidei, născut în 1819, preot din 1845, paroh din 1848, preot cooperator fiind Lazar German, născut în 1872, preot din 1898, iar cantor, din 1900, Ștefan Hleuca, născut în 1861. La Jucica Veche oficia parohul din Sadagura, cantor la Jucica Veche fiind, din 1900, Onufrei Lemeni, născut în 1866.
O școală cu 4 clase funcționa, la Jucica Nouă, din 1874, iar la Jucica Veche, o școală cu 6 clase, inaugurată în 1871[2].
În 1890, Jucica Veche avea 3.204 locuitori, primar fiind Panteleimon Cioban. Învățător era Ștefan Ianovici, paroh – Ioan Medvighi, iar cantor bisericesc – Onufrei Lemeni.
Jucica Nouă avea 2.550 locuitori. Victor Erhan era primar, Nicolai Ivanicki – învățător, Ioan Hnidei – paroh, iar Ștefan Hleuca – cantor bisericesc.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 405
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 17, 1876 p. 29, 1907 p. 53