Jos mafia, sus patria

De-a lungul celor aproape 20 de ani de la Revoluție au fost folosite multe sloganuri electorale, din dorința unora sau a altora de a atrage voturi către un partid politic sau o persoana. Vadim a fost unul dintre cei care au inventat sloganuri radicale, de genul jos mafia, sus patria, fără a avea un succes extraordinar, dacă excludem intrarea în turul al II-lea al prezidențialelor din 2000. Traian Băsescu a fost, la rândul lui, un revoluționar în ceea ce înseamnă mesajul politic și campania electorală în general. Cel care îi spunea în 2000 lui Roman „Petre, ești cel mai bun”, și-a perfecționat de-a lungul timpului comunicarea politică, reușind în majoritatea cazurilor să își asigure succesul electoral. Rând pe rând a câștigat bătăliile cu ceilalți candidați, alegându-și subiecte de campanie prin care solicita consiliu general din partea PD pentru a putea deveni primarul general al capitalei care să schimbe radical fața Bucureștiului. Iar mai târziu, în toamna lui 2004, renunțând la fotoliul de primar – proaspăt câștigat, s-a aruncat în lupta pentru președinția României. Campania pentru prezidențiale l-a găsit pe Traian Băsescu, că despre el este vorba, în situația de a inventa noi subiecte spumoase de campanie, care să suscite interesul public și care să fie în primul rând acceptabile și dorite de marea majoritate a romanilor. „Să trăiți bine” a fost unul dintre cele mai mincinoase mesaje de campanie, dar, prin asocierea cu alte sloganuri de tipul „schimbarea sistemului ticăloșit”, sau „nu pot ei fura, cât poți tu vota”, s-a ajuns în situația din turul II, când candidatul Alianței DA, PNL-PD, a câștigat alegerile pentru Cotroceni, cu circa 200.000 de voturi mai mult decât candidatul PSD, Adrian Năstase.
Manipularea prin comunicare publică a fost folosită de mulți actori politici în ultimii ani, iar acum, peste timp, când privești înregistrările unor dezbateri televizate, îți dai seama de modul în care credința în anumiți candidați a fost mutată, brutal și fără nici un scrupul, în zona altor candidați care au promis marea cu sarea, chiar dacă erau convinși de goliciunea mesajelor lor și de imposibilitatea de a pune în practică cele promise.
Ce s-a întâmplat cu lupta împotriva corupției și a sistemului ticăloșit, ce s-a întâmplat cu mult discutata axa Washington – Londra – București, ce s-a întâmplat cu să trăiți bine? Aproape nimic, sau chiar mai rău decât era în trecut. De la acuzele din campania din 2004, prin care se vehiculau interese ale unor grupuri economice corupte, măsurate în numărul de termopane, numărul de pixuri de campanie, sau numărul de case deținute de unul sau de altul, am ajuns, la distanță de 5 ani, să asistăm la prezentarea în mass media a noilor grupuri de interese, a caselor deținute de familia Băsescu, sau la asocierea fratelui și a fiicelor în diverse combinații discutabile în ceea ce privește suspiciunile de corupție și de asigurarea unei protecții de stat prin intermediul instituțiilor care ar fi trebuit să sancționeze tocmai un asemenea comportament.
Cazurile cele mai noi, legate de persoane precum Puiu Popoviciu, Gigi Becali, dar și cazurile care vor urma în perioada următoare, nu fac altceva decât să întărească faptul că lupta împotriva sistemului ticăloșit să fi fost doar un slogan prăfuit de campanie, preocuparea celor care au realizat schimbarea de putere
fiind doar schimbarea de formă, prin crearea unui sistem și mai hidos și mai schimonosit, care își propune în prezent, prin codurile juridice, să dea o lovitura de grație libertății de exprimare.
Nu fac în nici un caz o pledoarie împotriva lui Traian Băsescu, dar cred cu tărie că în toamna acestui an avem obligația să alegem un alt președinte, un om care să cunoască diplomația și să o respecte atât în țară cât și peste hotare, un om care să cunoască realitățile României, să le prezinte așa cum sunt și să promită doar ceea ce se poate face, un om care să cunoască funcționarea statului și care să respecte într-adevăr separația puterilor în stat.
Am ajuns, ca după o tranziție păcătoasă de 20 de ani, să o luam de la început, însă sper ca acest început să fie începutul pe care îl așteaptă românii și în care mai speră, mai ales că previziunea lui Silviu Brucan a ajuns la scadență.
Cred că acum a venit momentul ca patria, oricât de demonetizat ar fi fost acest termen, să fie pusă mai presus decât interesul personal sau de partid, dacă mai vrem ca România să mai însemne ceva pe harta lumii.