Joia Mare. Semnificație.

Suntem în Săptămâna Patimilor. În fiecare seară Biserica ne cheamă la slujba Deniei. Parcă în nici un alt moment al anului liturgic cuvântul Evangheliei referitor la Pătimirile Domnului și la Jertfa Sa răscumpărătoare nu cade atât de adânc în inimile noastre, de la mic la mare. Deniile din Săptămâna Mare au ceva de negrăit: să o numim pace, adâncire a rugăciunii înțelegătoare, păzire a gândurilor și încredințarea – „iară și iară” – de lucrarea mântuirii pentru fiecare dintre noi. Acestea nu răsar din priceperea omului, din puterea lui de a pătrunde sensul vieții, ci din înrâurirea pe care Domnul o aduce în sufletele celor care vin în Sfânta Biserică, integrându-se liber în revărsarea ei de har. Oboseala acestor seri duhovnicești nu este una obișnuită, ci, știm din copilărie, o dulce osteneală pentru toți deopotrivă.
Despre ce ne vorbesc cele 12 Evanghelii citite în Joia Mare?
Joia Mare este prilej de cugetare la spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos Domnul, la Cina cea de Taină, la rugăciunea din grădina Ghetsimani și la vinderea de către Iuda. De la prima Denie a Săptămânii celei Mari și până în Joia Mare am fost pregătiți, treaptă cu treaptă, să urmăm prin gândul și simțirea noastră lucrarea mântuitoare a lui Hristos. Nu ni s-a vestit deodată Pătimirea Domnului, ci am fost conduși prin câteva pilde și chipuri ale însoțirii omului cu Dumnezeu.
Cum ar trebui să întâmpinăm Joia Cinei celei de Taină?
Cu toții ne amintim Cuvântul din noaptea de Paști pus pe seama Sfântului Ioan Gură de Aur; nu am auzit pe cineva să-l fi rostit mai viu, mai cald și mai iubitor decât Părintele Teofil Părăian, în serile de conferințe, cu săli arhipline și nespusă bucurie! „De este cineva bine-credincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat…” Sfântul Ioan îndemna toată suflarea creștină să îndrăznească a se apropia, bucurându-se de biruința lui Hristos Cel înviat. Să înțelegem de aici că ne putem apropia oricum de Sfântul Trup și Sânge al Domnului, fiind noaptea sfântă a Învierii? Nu cutez să răspund de la mine, ci îl las tot pe Sfântul Ioan Gură de Aur să ne învețe. Ni s-a păstrat un alt Cuvânt al său rostit în Sfânta și Marea Joi (îl aflăm în Molitfelnic), care ar trebui citit în biserici, deși ora este înaintată. Vorbindu-le „iubiților și preadoriților frați”, Sfântul Ioan sfătuiește pe fiecare, „bărbați și femei, pe cei mici și pe cei mari”: „Nimeni dintre voi, vinovat fiind de păcat și mustrat de cugetul său, mai înainte de a se pocăi și a se spovedi, să nu cuteze cu nebăgare de seamă să se apropie și să se atingă de acest foc dumnezeiesc (…), de înfricoșătoarele Taine ale lui Hristos.” Pomenește în același cuvânt despre boala și chiar moartea unora care au îndrăznit nebunește să se apropie de Sfântul Potir fără pocăință și îndreptare. Așadar, nu putem fi nepăsători față de Liturghia Sfântă din Joia Mare, Liturghia Cinei de Taină. Dar primirea Sfintei Împărtășanii nu se face oricum, ci după o anumită pregătire sufletească și trupească, împlinind Taina Spovedaniei și având binecuvântarea preotului duhovnic.
(pr. asist. Georgian PĂUNOIU)