În Joia Mare, la Cina cea de Taină, Mântuitorul se încinge cu ștergar și spală picioarele ucenicilor, fiecăruia pe rând. Ei sunt înfricoșați de acest gest, îndeosebi Petru, care nu acceptă ca Domnul și Învățătorul să se facă lor rob – ei, care erau ucenicii Lui – și să se smerească, spălându-le și sărutându-le picioarele. Taina acestui gest ei nu o pot cuprinde cu mintea, dar Dumnezeu îi spune lui Petru ’Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine’ (In. 13, 8), și îi explică în continuare : ’Dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori ca să spălați picioarele unii altora. Căci v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, așa să faceți și voi’ (In, 13, 14-15) și mai încolo ’Fericiți sunteți dacă le veți face’ (In, 13, 17).
Tradiții în Joia Mare
În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și împărtășească. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toți în haine de doliu, iar în Maramureș făcute din pânză albă și cusute cu negru.
Vopsitul ouălor în roșu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca și cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite.
Patru lucruri sunt prăznuite în Joia Mare: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din grădină Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.
Dintre obiceiurile din Joia Mare amintim:
– se fac focuri în curtea casei, pentru ca morții să se poată încălzi. Focul din Joia Mare se face aprinzând pentru fiecare mort câte o grămăjoară, dacă vreți să fie și ei luminați pe lumea cealaltă. În unele locuri se duc la biserică băuturi și mâncăruri, care se sfințesc și se dau de pomană, pentru sufletul morților. În alte părți se împart la biserică colivă și colaci;
– o altă tradiție este nunta (măritarea) urzicilor, ceea ce înseamnă înflorirea și, implicit, încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat;
În Vinerea Mare nu se mai slujește Sfânta Liturghie, se ține post negru și nu lucrează nimeni nimic, nici măcar clopotele nu se trag. Dacă trebuie vreun mort îngropat, se-ngroapă numai cu bătaie de toacă. De când se slujește Punerea în Mormânt și până în ziua Învierii, nu se trag clopotele.
(www.traditii.ro)