– Oul roșu este specific sărbătorii pascale și înseamnă viață
Înfrumusețarea prin vopsire și încondeiere a ouălor la Paștă, substitute ale divinității primordiale, pentru a fi jertfite și mâncate sacramental la sărbătorile pascale este un obicei preistoric preluat și de creștinism. Ouăle se spală cu grijă, în această zi de joi, și se șterg cu oțet (se degresează pentru a prinde uniform vopseaua), se fierb la foc domol așezate culcat în apa vasului și apoi se introduc într-o baie de vopsea. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea vopselele se obțineau în exclusivitate prin diferite procedee, din plante, arbori și arbuști, flori, frunze, tulpini, coajă, rădăcini. Rețetele de extracție a culorilor (galben, roșu, albastru, verde și negru) și combinarea lor pentru obținerea diferitelor nuanțe, variau de la zonă la zonă și, uneori, de la sat la sat. Culoarea principala a vopsitului cu plante era galbenul; cu excepția albastrului, toate celelalte culori se obțin prin introducerea mai întâi a oului într-o baie cu vopsea galbenă. De altfel, cele mai vechi și mai frecvente culori folosite sunt galbenul, culoarea Soarelui pe bolta cerului în timpul zilei, și roșul, imaginea acestuia la răsărit și apus. Substantivarea și feminizarea adjectivelor-culori (roșeala și roșeața pentru roșu, gălbeneala, gălbinarea pentru galben, verdeața pentru verde, albăstreala pentru albastru și negreala pentru negru) indică haina frumos colorată a vopselei cu care femeia îmbracă trupul oului, iar olarul trupul oalei. În Bucovina mai sunt femei care colorează ouăle în culori naturale, extrase din plante, dar numărul acestora este în scădere. Este mai comod să se cumpere câteva pliculețe de vopsea, dar nu este la fel de tradițional și legat de natura evenimentului în sine. Oul roșu este specific sărbătorii pascale și el înseamnă viață.
