Joia de dinaintea Paștelui poartă numele de Joia Mare, Joia Patimilor, Joia Neagra sau Joimarica.
Fetele și femeile trebuie să termine până în Joia Mare cămășile noi pentru Paște. Dacă Joimarița (personificarea acestei zile), o femeie care umblă în ajun prin sat, vede ca o fată sau o femeie nu și-a tors cânepa și nu a terminat cămășile, îi arde cânepa netoarsă și o bate sau o arde pe cea vinovată. Cele mai leneșe fete sunt răpite, duse acasă la Joimarița și mâncate de aceasta. Într-o altă variantă, mai îngăduitoare, Joimarița face astfel încât fata respectivă să nu mai poată lucra tot anul.
Se spune că în această zi se deschid cerurile, ușile iadului și raiului și mormintele. Morții, sosiți să petreacă Paștele împreună cu cei dragi rămași în viață, se reîntorc pe la fostele lor case, unde vor rămâne până în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor (Moșii de Vară), când se dau colaci și oale de pomană pentru plecarea sufletelor. Până când pleacă, sufletele se așează pe streașina casei sau prin curți, în diverse locuri. Pentru că totuși e destul de frig, dimineața și seara trebuie aprinse focuri, pentru ca morții să se încălzească lângă ele și să aibă lumină. Aceste focuri sunt aprinse fie pentru fiecare mort în parte, fie pentru toți, în curte, pe morminte sau lângă morminte. Pentru a aprinde focul, copiii, fetele nemăritate și femeile în vârstă adună vreascuri de boz, alun etc., plante despre care se crede în general că au proprietăți magice. Acesta sunt aduse cu o zi înainte și se strâng doar cu mâna (nu se taie cu securea). Din pădure până acasă, ele nu pot fi lăsate jos, iar până dimineață, când va fi aprins focul, se așează pe un gard sau pe un alt obiect.
Lângă focul aprins de Joia Mare se pun și scaune cu paturi, crezându-se că unele suflete stau pe scaune, iar altele pe jos. Fetele și femeile trebuie să care câte două donițe cu apă, pe care să o verse peste iarbă și morminte sau să o lase lângă foc, pentru morții care se așează acolo.
De pomană nu se dă doar mâncare, ci și haine. Pomenile se dau peste foc, care este asociat mormântului sau sicriului, fiind ocolit cu apă sau tămâie.
Majoritatea femeilor vopsesc ouăle în Joia Mare. În Muntenia, acestea se vopsesc miercuri și sunt duse la biserică joi, unde se lasă până la Paște, crezându-se că astfel nu se vor strica. În alte regiuni se duc 12 ouă roșii la biserică într-un șervet și se iau de Paște. Fiecare ou este îngropat apoi la hotarele satului, pentru ca acesta să fie ferit de grindină.
Începând de acum până la Ispas, nu se va lucra în nici o joi, pentru ca să nu vină grindina, furtuna sau seceta.
În Joia Mare nu se spală rufe, pentru ca morții să primească pomana lor și nu apa murdară de pe urma spălării. (www.dacii.ro )
