Vineri, 26 octombrie 2007, începe campania electorală pentru alegerile europarlamentare. Partidele politice care și-au desemnat candidații pentru fotoliile de la Bruxelles au la dispoziție o luna de zile, timp în care se vor lupta pe toate fronturile să își impună pretendenții la statutul de europarlamentar.
Campania se va încheia pe 24 noiembrie, urmând ca, la 25 noiembrie, să îi desemnăm prin vot, pe cei 35 de deputați care să reprezinte România în Parlamentul European.
Dacă ar fi să ne întrebăm cu ce ne alegem noi, un răspuns simplu ar fi că europarlamentarii noștri contribuie la adoptarea bugetului U.E..
Astfel, P.E. împarte autoritatea în domeniul bugetar cu Consiliul Uniunii Europene, prin urmare poate modifica cheltuielile bugetare. Tot P.E., implicit reprezentanții noștri, exercită un control democratic asupra Comisiei, aprobă desemnarea membrilor Comisiei și are dreptul de a cenzura Comisia.
Dacă ar fi să ne întrebăm cu ce se aleg ei, răspunsul ar fi bani și influență. Dacă în momentul de față un europarlamentar român încasează 1500 de euro, față de 12000 de euro cât încasează unul italian, lucrurile se vor schimba începând cu anul 2009, când intră în vigoare noul statut al U.E..
Nu voi spune prea multe despre sucevenii care candidează la un post de europarlamentar, pentru că va fi timp, o lună de zile, să auziți despre ei și poate pe unii chiar să îi vedeți.
Cert este că aproape toate partidele politice au candidați pe listele propriilor partide, unele partide anunțând cu fast că locurile sunt eligibile, iar altele nu.
Oricum, le urez succes tuturor și, vorba cuiva, unora le urez chiar din inimă.
Cam aceasta ar fi fost desfășurarea campaniei până acum doua zile.
Ecuația se complică mult din momentul anunțării unui referendum privind introducerea votului uninominal și toate partidele încearcă să se repoziționeze.
Dacă, în acest moment, cu excepția P.R.M., toate partidele spun că sunt de acord cu introducerea votului uninominal, întrebarea este cine pierde din acest joc?
Riscul mare este că, deși toata lumea declară că este de acord, totuși acest proiect poate să nu fie adoptat.
De ce?
Pentru că în cazul în care referendumul nu va fi validat cu peste 9 milioane de voturi, Parlamentul nu ar mai fi obligat să dezbată „uninominalul” propus de președinte, iar legea pe care guvernul își va asuma, eventual, răspunderea va fi dezbătută suficient de mult timp încât deznodământul să fie tot amânarea legiferării uninominalului.
Ce rămâne de făcut?
Să ne prezentăm la votul pentru Parlamentul European și pentru referendum, indiferent cum votăm, dar să iasa cum e mai bine pentru toți românii.
Cert este că avem nevoie atât de europarlamentari români, căt și de vot uninominal, altfel vom deveni exportatori de produse tradiționale, precum palinca și caltaboșul, atât în Parlamentul României, cât și în cel European.
Până săptămâna viitoare, fiți cu lupa pe politica, pentru că nu întotdeauna este ce pare a fi.
