Jocul la două capete sau noul partid-balama

DNA le-a rărit rândurile parlamentarilor. Unii sunt în arest la domiciliu. Alții se află în arest preventiv. Unii au interdicție de intrare în București, fiind sub control judiciar. În sfârșit, sunt unii, cum este și cazul lui Mihai Răzvan Ungureanu, care au trecut în alt domeniu.
Majoritatea guvernamentală, oficială, se cunoaște. Este compusă din PSD, PLR, PC, UNPR și Minorități. Mai nou, PLR și PC au fuzionat. Majoritatea prezidențială este formată din PNL, UDMR, PMP, Minorități și UNPR. Cel puțin două entități politice fac parte și din una și din alta. Joacă la două capete, în funcție de interese.
Mă întrebam dacă nu cumva tărăboiul pe care l-a făcut generalul izmenar Gabriel Oprea nu a fost altceva decât o diversiune. O diversiune în favoarea PSD. Acum, după cele întâmplate, putem gândi la rece.
Zice generalul Oprea, vicepremier și, apoi, premier interimar, că el și UNPR iubesc PSD, respectă angajamentele luate în coaliția de guvernare, dar va vota pentru MRU în fruntea SIE, din dragoste pentru ”interesul național”. Așa cum a zis-o atunci, părea o tâmpenie. Cum să consideri că persoana lui Mihai Răzvan Ungureanu sau a oricui reprezintă interesul național, iar Guvernul țării, oricare ar fi el, nu reprezintă interesul național sau este pe planul doi sau trei?! O curată tâmpenie! Adică cum, un ministru “ține” de “interesul național” mai mult decât un guvern?!
Generalul cu patru stele de plastic s-a răscocorit foarte tare exact în vremea în care punea la cale absorția PPDD, a parlamentarilor și “activului din teritoriu”, adică, îi suflă “noului” PNL posibilitatea de a mai obține ceva sprijin dintr-o parte politică fie cât de slabă, dar reală în plan concret. Însă mai notați ceva: față de numirea lui Hellvig în fruntea SRI, președintele Klaus Iohannis n-a procedat “democratic”, adică nu a consultat partidele. Vă mai amintiți cum își lingea buzele de fericire Alina Gorghiu, ca o pisică după ce s-a dedulcit la farfuria cu smântână? Răspunzând acuzei de lipsă de transparență democratică a președintelui Iohannis, a recunoscut că nici pe ea nu a consultat-o Iohannis. Asta spune mult despre inteligență politică a doamnei. N-a consultat-o pe ea, asta înseamnă că, în ultimă instanță, părerea ei nu contează. S-ar putea să-l fi consultat indirect pe Ponta și-i cunoștea părerea. Și, în plus, l-a consultat pe Gabriel Oprea, premierul interimar. Așadar, Iohannis le-a dat de înțeles celor din conducerea “noului” PNL că ei nu contează. Mai mult, aceștia ar trebui să-i mulțumească lui Iohannis că are grijă de partidul “său”: plasându-l pe MRU la SIE, l-a scos din circuitul luptelor politice din “noul” PNL.
În concluzie, “noul” PNL trăiește euforic “victoria”, uitând că nu a putut mișca Guvernul Ponta prin moțiune de cenzură (față de care impunerea lui Răzvan Ungureanu nu valorează doi bani), iar de altă moțiune de cenzură, pe baza acestei majorități de vot, nu poate fi vorba: începe vacanța parlamentară, apoi dezmorțeala după vacanță, apoi sărbătorile de iarnă, altă vacanță parlamentară, urmată de alegerile locale și apoi de cele parlamentare. Practic, s-a dus ultima șansă de răsturnare a Guvernului Ponta pe cale constituțională. Pe de altă parte, UNPR, în frunte cu generalul izmenar cu patru stele de plastic, s-a întărit și face gargară. Păi, la un moment dat nu era vorba de fuziunea UNPR cu PSD? De ce nu s-a făcut? Așa cum bănuiesc eu, poate că PSD s-a săturat de UDMR ca partid-balama și a inventat o altă balama – UNPR?! O balama pe care o unge și pe care-o dirijează cu dibăcie…