Jocul la câștig pentru România (I)

În anii de după 1990, deși am așteptat minuni de la ei, politicienii români ne-au obișnuit cu strategia (anormală) a lipsei de strategie: nu tu strategie energetică, nu tu strategii economice, nu tu strategii de mediu, dar mai ales nici un fel de strategie în politica externă.
Lipsa de strategie românească a fost dublată, în schimb, de multă isterie, așa încât întotdeauna lipsa de idei și de creativitate în politica externă au fost acoperite la noi de discursul populist, naționalist de microfon (dar numai declarativ, pentru că neînsoțit de fapte pe măsură), ieftin patriotard. Căci, în fond, dacă e să alegem enunțuri majore, țara așteaptă fapte și loialitate, iar nu vorbe și discursuri de artificii.
Aceste două defecte majore ale politicienilor noștri au umplut din nou România de agitație, imediat după declararea unilaterală a independenței de către kosovari. Mai mult decât atât, declarațiile de presă ale politicienilor au inflamat și încins spiritele, dar asta nu din cauză că ne-ar paște vreun pericol real, ci pentru că așa își imaginează ei că trebuie condus discursul public într-un an electoral: cu benzină, vitriol, paie pe foc și praf de pușcă.
Acum, hai să stăm nițel liniștiți și să judecăm cum se cade. Din 29 martie 2004, România face parte din Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (pe scurt NATO, sau OTAN la francezi), care este una militară, iară nu o școală de canto și balet. De ce și-a dorit România să adere la NATO? Pentru că, țară mică și slabă, s-a aflat timp de 50 de ani sub tutela partidului stat sovietic bolșevic, care a adus-o la sapă de lemn și a decerebrat-o. Iar în ultimii ani, noul președinte al Federației Ruse duce o politică extrem de agresivă împotriva vecinilor, inclusiv a celor din vest. Ce are Moscova și nu are Bucureștiul? O strategie externă. Dură, demențială. Ce au USA sau UE, fiecare în parte și împreună, și nu are Bucureștiul? O strategie externă. Dură, agresivă, pe măsura re-amorsării inamicilor lor tradiționali. Ce are Bucureștiul și nu au deloc partenerii săi? Bucureștiul are lipsă de viziune, impotență, inconsecvență, incompetența de a genera proiecte de politică externă pe care să le aplice cu seriozitate și în interesul statului român.
Angela Furtună
angela.furtună@gmail.com
http://laurencejth.over-blog.net/