În principiu, avancronica unui eveniment sportiv este mai pretențioasă decât cronica. Dar zilele în care sunt responsabil de rubrică sunt prea ofertante pentru a nu aborda subiectul din ambele perspective. Așadar, avancronica primei manșe a semifinalei din Liga Campionilor dintre Real și Barcelona… În primul rând, cei doi coach vor încerca să se surprindă iarăși prin distribuția primului unsprezece și/sau prin așezare. Oricât de bine i-ar fi ieșit lui Mourinho în finala Cupei Regelui cu Ronaldo unic atacant, o continuare pe aceeași linie ar fi sortită eșecului. Așa că, în opinia mea, va miza iarăși pe un atacant veritabil. Și acesta nu va fi Adebayor, căci strategia tot pe ideea de contraatac va fi construită (nu știu de ce, am senzația că Mourinho ar semna de pe acum pentru un 0-0!). Ar rămâne unul dintre Benzema și Higuian. Eu aș merge pe ultimul. Pare mai riscant, dar elementul surpriză ar fi mai mare. E mai puțin probabil ca Guardiola să fi insistat pe meciurile Realului de acum câteva luni, cu argentinianul în formație.
Dincolo, problemele Barcelonei sunt pe faza defensivă. Aici nu împărtășesc părerea majorității pentru felul în care Guardiola va rezolva flancul stâng, acolo unde a rămas complet descoperit. Dacă forțarea lui Puyol este clară pentru toată lumea, fiind unul dintre meciurile-clou ale sezonului, poziționarea lui în stânga nu mi se pare viabilă. Ar fi o improvizație care, coroborată cu păstrarea lui Mascherano în centru, ar duce la un cumul de improvizații, sinucidere curată într-o confruntare cu un tehnician de teapa lui Mou. Mai degrabă îl văd pe Puyol la locul său, urmând ca singurul artificiu să fie pentru partea stângă. Aceasta ar putea fi rezolvată printr-o asumare a ofensivei, printr-un modul elastic, 3-5-2. Deci trei fundași centrali, Puyol-Pique-Milito sau poate tot Mascherano. În dreapta, acoperirea bandei n-ar fi o problemă pentru un jucător ca Dani Alves, în timp ce dincolo nu îl văd pe Iniesta capabil de același lucru. Mai degrabă împins spre interior, pentru o mai bună conlucrare cu Xavi și Messi. Și atunci cum rămâne cu partea stângă? L-aș vedea aici pe Afellay. De-o fi asta, de-o fi alta, ce-o fi scris și pentru ei… vom afla azi. Să înceapă reprezentația!
P.S. Țin să consemnez un rezultat pe care îl așteptam și care, înfăptuindu-se, mi-a mers la inimă. Mă refer la scorul de 3-1 cu care Feyenoord foarte probabil le-a pus pe butuci celor de la PSV speranțele la titlu. Este blestemul acelui 10-0 din tur, când „electroniștii” au ținut neapărat să șteargă pe jos cu niște umbre ale unor adversari de tradiție. Niște umbre care au redevenit ființe.
