Joc bizar, scoruri ciudate

Mult așteptatul debut al sezonului internațional s-a produs. În mod aproape neașteptat (pentru mine, cel puțin) ale noastre au adunat 7 puncte din 9 posibile, singura care n-a câștigat, Poli Timișoara, fiind de fapt autoarea celui mai bun rezultat!… dar și al unui joc ca vai de mama lui. Din nefericire, n-a fost singura, Vasluiul reușind să joace încă mai prost, dar luând toate cele 3 puncte în fața Omoniei Nicosia.
Să le luăm pe rând. Așadar, Timișoara a dat marea-mică lovitură, plecând cu un punct de la Donețk, ceea ce înseamnă infinit mai puțin decât faptul că, înscriind de două ori, pentru calificare i-ar fi suficient un alt egal la scor mai mic, adică la 0-0 sau 1-1. Ăsta, de fapt, este și marele pericol: mizând pe o calificare “ciupită”, la mustață, Sabău să-și bage fotbaliștii cu dosul în poartă. De altfel nici nu sunt convins că știe și/sau poate și altceva. E greu ca după atâția ani în care ți-ai apărat „sărăcia, și nevoile și neamul” la Bistrița, să mai poți avea imaginație ofensivă, așa cum e obligatoriu în fotbalul adevărat. La asta se adaugă și faptul că Șahtior e expertă în jocul în deplasare, fapt dovedit de tot parcursul ei în ediția trecută a cupelor europene. Ba a și câștigat-o pe a doua, după ce din prima (Champions League) ieșise mai mult din golăneala Barcelonei, dacă vă amintiți. Nu-i dau nici o șansă lui Poli, dar să dea Domnul să greșesc.
Vasluiul n-a jucat nimic, dar a câștigat. Doar prin prisma jocului, ar trebui să o aștepte un coșmar la Nicosia. Câștigând însă cu 2-0, are ceva șanse de calificare, numai gândul că trebuie să bată cu 3-0 fiind destul de apăsător pentru ciprioți.
La urmă, Steaua. Încântătoare, și nu în fața oricui. Motherwell e o echipă tenace, de angajament fizic. Dincolo de tehnica la care, evident ai noștri vor fi veșnic superiori scoțienilpr, absolut remarcabil mi se pare faptul că ai noștri au fost mereu primii la minge, mereu cu un pas în fața scoțienilor. Steaua a jucat luminos, cum n-a mai făcut-o din 1986. Se vede nu mâna, ci mintea antrenorului. Mă întreb, dacă vor veni și meciuri, și rezultate proaste, dacă îi va mai trece prin cap vreunui fan să-l invoce pe Lăcătuș. Că după ce vezi ce poate Bergodi într-o lună, te întrebi doar cum de s-au putut irosi atâția ani pe mâna unor neisprăviți ca „legenda” Lăcă.