Joacă rugby de 29 de ani

* Suceveanul Viorel Negru, component al echipei locale de rugby, ajuns la vârsta de 44 de ani, este cel mai vârstnic jucător din divizia națională
* Aproape fără excepție, la meciurile grele, când antrenorul apelează la el, Viorel, alături de alți trei jucători cu experiență, schimbă total jocul echipei
Un sportiv demn de toată admirația. Acesta este primul lucru care trebuie spus atunci când îl aducem în discuție pe suceveanul Viorel Negru, un rugbyst cu o longevitate de invidiat. Ajuns la aproape 44 de ani, jucătorul a contabilizat deja 29 de ani de când a pus pentru prima dată mâna pe balonul oval.
Este cel mai vârstnic jucător legitimat la o echipă de primă divizie din țară și se mândrește cu asta. Coechipierii și adversarii, mulți care nu au nici jumătatea vârstei sale, îl privesc cu respect și uneori cu teamă. Asta deoarece, la cei 44 de ani ai săi, are încă o forță de pătrundere extraordinară.
Om de afaceri și sportiv de performanță
Viorel Negru a fost dus pentru prima dată pe un teren de rugby în anul 1978. Împreună cu fratele său Dumitru, și el un cunoscut și longeviv jucător de rugby, care a evoluat până după 40 de ani, a plecat la drum cu multă ambiție. A muncit de tânăr și în scurt timp a ajuns printre cei mai buni jucători ai Sucevei. La mijlocul anilor 80, a fost cooptat la lotul național de seniori, fără a prinde însă nici o selecție sub tricoul naționalei. De fapt, aceasta este și cea mai mare dezamăgire a sa.
„La teste îi cam băteam toți. Cei care au jucat în acea vreme știu ce valoare avem. Din păcate, atunci, dacă nu erai la o echipă mare, eventual din București, chiar dacă erai mai bun, erau băgați alții în față”, spune Negru.
Această dezamăgire nu l-a dezarmat însă în vreun fel. A continuat să joace la echipa din Suceava. A evoluat jumătate de sezon și la formația Metalurgistul Cugir, însă a preferat să se întoarcă acasă, unde, după o perioadă petrecută în străinătate, a intrat în lumea afacerilor.
Chiar și așa, nu a ezitat să-și dea jos costumul de om de afaceri și să intre în teren la meciurile Sucevei ori de câte ori echipa locală avea meci.
Un pachet de mușchi
Pentru vârsta sa, Viorel Negru are o condiție fizică de excepție. Are 108 kilograme și este un adevărat pachet de mușchi. Când și-a început cariera, cum avea o viteză deosebită și era mult mai ușor, era folosit pe postul de aripă, fiind jucătorul însărcinat să sprinteze atunci când prindea un culoar liber. Odată cu înaintarea în vârstă, a fost mutat la grămadă.
În ultima vreme evoluează în linia a III-a pachetului de înaintare, unde se remarcă și astăzi prin forța de pătrundere extraordinară.
A intrat și a înscris
Veteranul echipei locale și-a demonstrat încă odată valoarea chiar la ultima partidă de acasă a formației CSM Bucovina Suceava. Pe 26 noiembrie, formația noastră a evoluat în compania echipei Universitatea Timișoara. Partida conta mult pentru ai noștri, o eventuală înfrângere scoțându-i din lupta pentru calificarea în play-off. La pauză lucrurile nu stăteau foarte bine pentru suceveni, oaspeții conducând cu 7-6. Introdus în teren, Negru a schimbat fața echipei. În minutul 55, a înscris un eseu care a schimbat cursul jocului. Până la urmă, CSM Bucovina s-a impus cu 18-14, aportul lui Negru la victorie fiind incontestabil. „După ani de zile petrecuți în teren știi cum să organizezi și să finalizezi o fază. Cei tineri au și ei forță, luptă, însă le lipsește încă experiența”, povestește jucătorul.
Echipa de intervenție
După cum am aflat de la antrenorul CSM Bucovina Suceava, Constantin Vlad, Viorel Negru face parte din așa numită echipă de intervenție a echipei locale. Veteranul de 44 de ani, alături de trei colegi care sunt și ei trecuți de 35 de ani (Mihai Bortă, Cristian Croitoru și Dan Scolobiuc), sunt jucătorii cu experiență ai echipei, un sprijin important pentru grosul jucătorilor, mulți abia trecuți de 20 de ani.
„ De obicei, noi intrăm pe parcursul meciului, dacă lucrurile nu merg foarte bine. Le dăm tinerilor încredere și o ambiție suplimentară, lucruri care contează foarte mult. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că rugbyul este un sport de echipă, iar un jucător, doi sau trei nu pot schimba totul”, explică Negru.
Viteză și forță
Antrenorul Constantin Vlad, și el un fost mare jucător de rugby, ne-a făcut o caracterizare extrem de succintă a rugbystului pe care îl știe de mai bine de 20 de ani.
„Viorel Negru este un jucător cu calități native de excepție, pe care doar și le-a perfecționat prin dorință, voință și curaj. De-a lungul carierei a îmbinat foarte bine două calități extraordinare: viteza și forța”.
Povestește că la partidele din deplasare, unde de multe ori gazdele încep meciul foarte tare, Negru dă dovadă de un curaj extraordinar, luptă din răsputeri și astfel trage echipa după el.
Vrea să mai joace
Ajuns la aproape de 44 de ani, jucătorul nu a decis încă data la care își va pune definitiv ghetele în cui.
„Sincer vă spun, aș juca mai des, încă mai pot face față. Mă gândesc însă la cei tineri, de mare viitor, ei trebuie să joace, eu doar așa, mai rar. Oricum, mai pot juca, și o voi mai face, destulă vreme de acum încolo”, povestește Negru.
Spune că echipa locală are acum mulți jucători de mare perspectivă. Îi amintește pe Flutur, Patenschi, Bursuc și Conachi, fără a nu uita să sublinieze că și alții au șanse să ajungă mari jucători.
Un singur lucru îl reține câteodată la intrarea în teren. Frica de accidentări. Cum nu mai este la prima tinerețe, o accidentare l-ar face să se refacă cu mare greutate.
Când îi va veni vremea să renunțe să mai intre în teren, vrea să-și organizeze un meci de retragere, în care să se întâlnească cu cât mai mulți din jucătorii care i-au fost colegi în lunga carieră. Un meci pe care îl merită cu siguranță.
Și jucător, și patron al echipei
De-a lungul anilor, Viorel Negru nu a fost doar un jucător de bază al echipei locale, ci și un susținător financiar al acesteia. Ani de zile, echipa chiar a purtat numele firmei fraților Negru (Viorel, și Dumitru, și el fost jucător de rugby).
„După 2000, vreo trei ani de zile, am dus greul și din punct de vedere financiar cu echipa. Pot spune, și nu mă tem că greșesc, că dacă noi, familia Negru, nu am fi susținut atunci echipa, rugbyul ar fi murit la Suceava”, spune sportivul.
Deși a fost și jucător și patron al echipei, Viorel nu a acceptat niciodată ca ceilalți jucători, mulți mai tineri cu 20 de ani, să i se adreseze la persoana a II-a. „Îmi place să mi se spună Viorel, și atât”, spune el hotărât.