Jim Morrison – 35 de ani de la intrarea în legendă

„Când corpul meu va fi cenușă, numele meu va deveni legendă”. Poate a greșit mult în viața sa, dar Jim Morrison nu a greșit atunci când și-a imaginat cum va fi amintit după trecerea sa în eternitate.
Pe 3 iulie 1971 a murit, la Paris, Jim Morrison, liderul formației The Doors. Morisson era mai mult decât un simplu solist de muzică rock, într-o perioadă când acest gen de muzică era încă viu. Poet, pasionat de literatură, de la „beat generation” la poeții „blestemați” francezi, cinefil și realizator de filme (la Școala de cinematografie din cadrul UCLA, l-a cunoscut pe celălalt fondator al formației The Doors, Ray Manzarek), Morrison, în momentul sfârșitului său, era deja un simbol pentru o generație care recunoștea în „rebelul” fugit din Florida în California propria latură obscură și neliniștită. Moartea sa, ale cărei cauze au rămas încă necunoscute, coincide cu începutul legendei. De fapt, al legendelor, inclusiv cele potrivit cărora artistul ar fi încă viu, ascuzându-se sub un nume fals, după ce a organizat o punere în scenă macabră pentru a scăpa de presiunea popularității și pentru a se retrage să scrie poezii.
Jim Morrison – o legendă vie
Este o poveste veche: omenirea pare să nu se resemneze ușor cu pierderea anumitor simboluri universale. La urma urmei, dacă „Elvis trăiește” (putem găsi la orice oră pe cineva care jură că l-a văzut), de ce Morrison nu ar trebui să fie și el încă în viață? Jacques Rochard, un grafician francez care spune că l-a întâlnit la Paris în 1980, a scris chiar și o carte pentru a anunța lumea în legătură cu miraculoasa întâlnire. Pentru a evita orice neînțelegeri, a ales un titlu ilustrativ: „Jim Morrison e viu!”. Pentru cei cărora nu le place să se agațe de visul imortalității pământene, călătoria, fie ea și virtuală, la cimitirul parizian Pere Lachaise este obligatorie. Acesta este un fel de templu al artiștilor și celebrităților. Chiar și lui Jim Morrison îi plăcea să viziteze mormintele poeților pe care îi adora. Astăzi, aceasta este o călătorie pe care o puteți face așezați comod într-un fotoliu, cu un simplu click pe site-ul cimitirului celebrităților, unde se află și mormântul lui Morrison, astăzi loc de pelerinaj și ofrande, exact așa cum se întâmplă la Graceland sau la Central Park, locul care amintește de John Lennon. Lumânări, candele și flori – un cadru la care probabil nu s-ar fi așteptat un artist mereu neliniștit și nemulțumit, pentru care nonconformismul era o formă de expresie împotriva culturii dominante. În ceea ce privește drogurile, nici măcar nu merită să menționăm unul în mod deosebit, într-atât erau de răspândite astfel de substanțe printre muzicieni și artiști, mai ales cei din zona californiană. Jim era văzut de fanii săi ca un fel de zeu sau lider spiritual; ca urmare, și-a luat numele de „Lizard King” (Regele-șopârlă). Stilul său de viață alături de formație a devenit tot mai puternic influențat de alcool și droguri. Spre sfâșitul vieții devenise aproape dependent de alcool. În 1969, în urma unei „băute” mai lungi, Morrison a apărut beat pe scenă în fața a 13.000 de spectatori în Coconut Grove, Florida. În timpul spectacolului s-a dezbrăcat pe scenă. Ca urmare a acestui gest, a fost arestat sub acuzația de exhibiționism și alcoolism. A fost condamnat la șase luni de muncă silnică, a făcut apel și a murit înainte de rejudecarea cazului.
3 iulie 1971 – o zi învăluită în mister
La Paris, Morrison căuta o nouă viață. A sosit aici pe 12 martie 1971, imediat după terminarea înregistrării albumului „LA Woman”, ultimul proiect semnat The Doors. Și în timp ce mintea muzicală a grupului, Ray Manzarek, încă mai lucra la mixaje, Jim și Pamela, „iubita sa cosmică”, plecau în căutarea de noi experiențe europene. În această perioadă a renunțat la barbă și s-a aruncat într-o viață de „turist cult”, frecventând mai ales cercurile de intelectuali, cum ar fi prietena sa regizoare Agnés Varda, și petrecând zilele în cafenele și muzee sau la serate de cinema și conversații elevate. Totul ar fi putut merge de minune: volumul său de poezii „The Lords And The New Creatures” s-a bucurat de un succes incredibil, iar albumul „LA Woman”, ce tocmai fusese lansat, a fost și el o reușită. Însă, o dată cu venirea verii, starea sa sufletească s-a schimbat și entuziasmul a fost înlocuit de depresie și o dorință puternică de izolare. La 27 de ani, pe 3 iulie 1971, Jim Morrison se stingea din viață într-o cameră de hotel. În urma unei ceremonii particulare, Jim a fost înmormântat la cimitirul Pere Lachaise din Paris. La ceremonie au participat un număr restrâns de persoane, iar vestea morții artistului nu a fost anunțată imediat, la fel cum s-a întâmplat cu Elvis și la fel cum se va întâmpla, după nouă ani, cu Lennon. Însă în fond, fanii știau de la început. Este suficient să ascultăm versurile premonitorii din 1967 dintr-o melodie a lui Morrison: „This is the end, beautiful friend. This is the end, my only friend”. Potrivit raportului medico-legal, decesul a fost provocat de un edem pulmonar, probabil cauzat de efectul combinat al heroinei și alcoolului. Trei ani mai târziu, s-a stins din viață și Pamela, tot din cauza unei supradoze.
(Click News)