Cu toate că leafa președintelui țării e zice-se mai mică decât leafa fiicei sale mai mici, pe când lucra cu jumătate de normă la Luxten, și cu totul neînsemnată în raport cu remunerația aceleași fiice la Bruxelles, unde este ditamai europarlamentarul, fotoliul de la Cotroceni atrage magnetic. Tot acest an, de când a mijit el în ianuarie, se consumă sub semnul bătăliei electorale pentru funcția prezidențială. Domnul Traian Băsescu se face că nu s-a hotărât, dar el și-a anunțat dorința arzătoare de a avea al doilea mandat încă din ziua dobândirii primului. Ce lipici de miere și aur o fi având acest fotoliu? Când e întrebat de ce nu face nimic pentru oamenii cărora le-a promis că vor trăi bine, președintele ridică din umeri neputincios. Nu mă lasă Constituția, n-am puteri executive, zice el. Și totuși nu se mișcă nimic în această țară fără aprobarea lui Traian Băsescu. Până și marele și împovărătorul împrumut la Fondul Monetar Internațional a fost decis și chiar negociat de Traian Băsescu în persoană. Cu alte cuvinte, șeful statului are mari și nebănuite atingeri cu banii. Cu banii cei mulți. Să fie acesta motivul pentru care el și alți candidați se bat pentru fotoliul din Deal? Că, vorba aia, și un șofer de tir dacă trage bine de volan pe internațional câștigă mai abitir decât președintele țării.
Să fie vorba de imboldul patriotic? Să fie grija față de cei mulți care-i muncește pe președinți răscolindu-le somnul? Să fie orgoliul de a intra în cartea de istorie?
De câteva zile, Principele Radu, unul dintre cei mai educați și cu ștaif candidați, s-a retras din cursă. Fără un partid în spate, zic analiștii, nu prea ai șanse. Alții spun că Principele Radu era prea manierat și se comporta mult prea educat, învățând comportamentul nu numai de la părinții lui doctori ieșeni, ci și de la familia în care a pătruns. Vecinătatea cu regii te învață să te comporți ca un rege. Ori românii se dau în vânt după persoane populare, care dau cu halba de bere în populație, mint de rup fără să roșească, râd când sunt prinși cu ocaua mică, se trag de brăcinari cu borfașii cei mai borfași. Chiar dacă acesta pare a fi prototipul prezidențial în România, eu mă încăpățânez să cred că nu de așa ceva avem nevoie. Tot de ceva vreme știm că doctorul Sorin Oprescu, primar general al Capitalei, intră în cursa pentru Cotroceni. Să fie sănătos! Ca și Traian Băsescu, el a promis inițial că nu-i va abandona pe bucureșteni până nu va realiza mărețele proiecte la care s-a angajat. Deocamdată el tulbură liniștea precară a candidatului Mircea Geoană, de la care pare să ia cel mai mult. Oprescu are în spate aripa Iliescu din PSD. Așa zic unii și înclin să-i cred.
Ce se întâmplă cu candidatul liberal Crin Antonescu în urma noii mixturi prezidețiale? Eu cred că retragerea Principelui Radu îi aduce proncentele acestuia. Poate nu toate, dar o mare parte dintre ele. Liberalul este mai aproape acum de turul II decât înainte. Va fi în turul II cu Traian Băsescu? Dacă enervantele apariții ale Elenei Udrea, care pare a juca cel mai odios rol feminin din seculara istorie a României, vor continua, dacă matrapaslâcurile fratelui Mircea vor ieși și mai mult la lumină, s-ar putea ca actualul președinte, vorba lui, să-și cam ia adio de la Cotroceni. Și atunci nu este exclusă nici o variantă pentru turul II. Inclusiv Crin Antonescu – Sorin Oprescu, Mircea Geoană – Vadim Tudor, Oprescu – Vadim, Antonescu – Geoană. Totul este și devine posibil.
