Una dintre cele mai grave boli infecto-contagioase ale câinilor, jigodia, și-a făcut apariția în adăpostul de câini comunitari din Lunca Sucevei. Deocamdată, s-au înregistrat cazuri doar la pui, dar una dintre voluntarele care se ocupă de adăpost, nemțoaica Christine Schulz, ne-a declarat, ieri, că nici adulții nu sunt vaccinați împotriva acestei maladii deoarece adăpostul nu-și permite cheltuiala. Singurul vaccin administrat este cel antirabic. Christine Schulz a afirmat că primele cazuri de boală au început să apară în această primăvară, iar medicul adăpostului, Cătălin Rusu, le-a administrat medicamente animalelor bolnave. Întrebată cu ce sunt tratați câinii care au contractat virusul jigodiei, voluntara a răspuns că primesc un tratament cu streptomicină și penicilină, iar în cazurile grave se încearcă salvarea pacienților cu cefalosporine, care sunt mult mai scumpe. Potrivit Christinei Schulz, zilnic se află în tratament cam patru căței. „Nu putem vorbi încă de o epidemie, cazurile sunt sub control și știu că și în oraș au apărut, nu numai la adăpost. Nu ne permitem să vaccinăm câinii de aici împotriva jigodiei, dar nu asta e cel mai rău, ci că nu avem condiții să izolăm animalele bolnave de cele sănătoase și așa se pot îmbolnăvi și alți câini”, a spus voluntara.
Jigodia este provocată de un virus, afectează în primul rând puii și de obicei este mortală. Tratamentul este scump și de durată, iar animalele care scapă riscă să rămână cu sechele nervoase. În prima fază se manifestă cu simptome respiratorii și digestive – animalelor le curg ochii și nasul, sunt ușor febrile, prezintă vomă și diaree și se deshidratează accentuat. În faza următoare apar semnele nervoase, convulsii, tremurături, crize comițiale. Câinii vaccinați nu fac boala sau fac forme ușoare. Jigodia se transmite ușor de la câinele bolnav la cel sănătos nevaccinat pe cale respiratorie sau digestivă, dar nu se transmite la om.
Adopția, cea mai sigură cale de a salva un câine de la moarte
În adăpostul din Lunca Sucevei sunt la această oră aproximativ 1.000 de câini strânși de pe străzile municipiului reședință de județ. Condițiile în care trăiesc sunt greu de descris, cât despre mâncare, hrana de bază este mălaiul. În zilele bune, mai primesc orez sau produse pe bază de carne și lapte, donate de firmele de profil cu una, două zile înainte de a ajunge la termenul de expirare. Singurul lucru bun, în ceea ce privește animalele fără stăpân, este că în urma campaniilor de promovare a adopțiilor a crescut numărul celor care înțeleg să-și arate dragostea față de animale luându-le acasă și îngrijindu-le, și asta pentru că un câine are nevoie de mai mult decât să schimbe strada cu țarcul sau cu lanțul la adăpost. În municipiul Suceava sunt 33.000 de familii. Cel puțin jumătate spun că iubesc animalele și nu pot accepta eutanasierea câinilor abandonați, deși traiul din adăpost e o condamnare la moarte lentă. Este suficient ca doar 1.000 de familii de suceveni să adopte un câine și s-ar rezolva una dintre cele mai spinoase probleme ale orașului, atât din punct de vedere umanitar, al bunăstării animalelor, cât și al cheltuielilor presupuse de existența „lagărului” din Lunca Sucevei. Pentru bătrânii singuri, pentru copii, un câine adoptat poate fi cel mai bun și recunoscător prieten, iar cheltuielile de întreținere, chiar în condiții de acută criză financiară, sunt suportabile pentru orice buget personal. După ce luni de zile sau ani a mâncat terci în adăpost, ceea ce va conta pentru un câine adoptat va fi nu hrana, ci căldura și afecțiunea stăpânului. Merită să încercați.
