Jenant

Stanciu – rudimentar și bezmetic. Popa – mai prost, adică doar bezmetic. Latovlevici – penibil și cu mintea-n altă parte, așa cum e de când a-nceput sezonul. Peste toți, în sensul că a fost mai prost decât toți, numitul Chipciu, care se mai și minuna în tembelismul lui că îl huiduie tribuna mai ceva decât pe Moți. Care, între noi fie vorba, a fost detașat cel mai bun de pe teren… iar asta o spun eu, care am făcut mișto de el, și în scris, și la radio, și la televiziune, cam cât de toți ceilalți fotbaliști la un loc. Moți nu-mi aduc aminte să fi făcut vreo greșeală, dar chestia supremă a produs-o după 1-0, când la șutul ăla respins în față de portarul lui Lodogoreț a intervenit elegant, eficient și calm, scoțând mingea dintre cei doi steliști care se zvârcoleau în căutarea aceleiași mingi. În mod evident, Moți va fi piesa de bază a apărării noastre în meciul cu grecii care ne vor ataca fără pauză preț de 90 de minute, că doar nu credeți că neuronul lui Pițurcă a fătat vreo tactică ofensivă în pauza dintre campaniile de necalificare. Revenind la Steaua, nu pot să nu constat că pe Ludogoreț ar fi bătut-o cu de la 3-0 în sus orice echipă normală, inclusiv Petrolul sau Astra. Nu și Steaua, care s-a scremut pe întreaga durată a partidei, golul fiind o încununare a tuturor prostiilor făcute de acest Chipciu: urmăriți reluările și veți vedea că el a preluat prost, a driblat prost, iar asta (la noi se zice „norocul prostului”!) i-a dezechilibrat pe fundașii bulgari! Fără Szukala am fi luat vreo 2, 3 goluri, iar fără Sînmărtean probabil că n-am fi contat nici în ofensivă… care „ofensivă” a fost concepută de domnul antrenor Gâlmă (sau cum i-o zice…) exact în spiritul celorlalți căcănari, în moț cu Pițurcă, sub deviza „să nu luăm gol”. Huooo! Urâtă victorie, porcească baftă.