Jale și disperare la Arbore

● Oamenii afectați de inundațiile devastatoare de vineri seară încearcă să se adune pentru a trece peste acest moment groaznic
● Situația cea mai dramatică este în familia care și-a pierdut în ape 4 membri, 3 femei și un copil de numai un an și 7 luni
● Gheorghe Cotleț a împlinit duminică 57 de ani, dar soarta i-a dat 4 morți: soția, fiica, nepotul și soacra
● „Am pierdut tot, s-au dus toți, am rămas singur, mai bine muream și eu”, sunt cuvintele pe care le mai poate îngâna bărbatul
● Și pentru Cristian Jacotă tragedia este fără margini: a venit din Portugalia pentru a-și îngropa soția și copilașul pe care-i văzuse ultima dată acum o lună
Clopote de durere, râuri de lacrimi și o suferință fără margini. Asta este tot ce le-a mai rămas multor locuitori din Arbore după inundațiile catastrofale de vineri seară. Durerea lor este atât de mare încât nimeni și nimic nu le-o poate alina. Consideră că ar fi fost mai bine dacă mureau și ei odată cu cei dragi pentru că acum viața lor este fără sens. Pentru Gheorghe Cotleț coșmarul continuă de câteva zile fără încetare. Oriunde merge se izbește de aceeași imagine a neputinței și disperării. Din casa sa, din care acum se mai vede doar o temelie, au murit patru oameni. A scăpat doar el, dar nu-i mulțumește lui Dumnezeu pentru asta. Ar fi vrut să fie în locul celor pe care acum trebuie să-i îngroape. Duminică a împlinit 57 de ani. Și-au amintit neamurile de acest lucru. Tot ce are în minte sunt șuvoaiele care i-au luat casa și l-au aruncat în haos. „Am pierdut tot. Soția avea 54 de ani, fata avea 31 de ani, băiețelul un an și șapte luni, iar mama soacră 86 spre 87. S-au dus toți, am rămas singur. O pereche de pantaloni, atât mai am. Ce să fac, unde să mă duc, cu cine mai vorbesc, cu cine mă mai sfătuiesc, nu mai am pe nimeni”, sunt vorbele pe care le poate articula moș Gheorghe, un om care pare biruit de natură. Pentru el, ieri a fost o zi apăsătoare și cu multe lacrimi. Cele trei femei pe care viitura le-a luat din bătătura sa au fost aduse acasă. În sicrie, așa cum nu și-ar fi dorit niciodată să le vadă. Încearcă să-și aline suferința alături de ginerele său, Cristian Jacotă. Acesta a venit duminică seară tocmai din Portugalia. A fost un drum chinuitor, iar când a ajuns acasă era transfigurat. Spune că rudele l-au sunat să vină acasă de urgență dar nu i-au spus și de ce. Au încercat să-l protejeze. „Am văzut știrile la televizor despre nenorocirea de aici. Am știut că-i ceva rău, dar nu am crezut că chiar așa. Joi seară am vorbit cu soția și totul era în regulă. Acum ce să mai fac? Nu mai putem întoarce nimic. Este mai rău ca un blestem, mai bine muream eu și lăsa băiatul în viață”, spune Cristian, după care lacrimile încep să-i șiroiască pe față. La orele prânzului în curtea unchiului său este adus și sicriul cu corpul Janinei Carmen Jacotă. Puținii oameni adunați acolo nu se pot abține. Cristian, soțul ei, se ține de un bărbat care căra sicriul pentru a nu cădea jos. Toată lumea plânge și o strigă pe Janina. În van. E tăcută și se pregătește pentru o ultimă noapte în casa pe care o ridicase alături de Cristian. Sicriul este depus pe un catafalc. Aici se află deja corpurile mamei, Floarea Cotleț, de 54 de ani și a bunicii, Maria Ruști, de 86 de ani. Undeva alături lumina lumânării este proiectată pe câteva fotografii unde se văd câteva chipuri luminoase. Sunt Janina și băiețelul ei, Daniel Carlos. Nu a apucat să se bucure prea mult de lumea asta. A plecat la cele veșnice la numai un an și șapte luni. Până acum este de negăsit. Apa l-a dus undeva într-un cotlon. Bunicul său, Vasile Jacotă, se roagă ca micuțul să fie găsit la timp. „Măcar de l-ar găsi, să știm că l-am îngropat noi, să nu stea pe sub vreo răchită. Au adus și un câine, poate or da peste el. Să-l găsim și să-l îngropăm noi, dacă așa a cerut Dumnezeu”, spune sufocat de durere bunicul Vasile Jacotă. ÎL completează o femeie îmbrăcată în negru, rudă cu familia îndoliată: „Măcar acum, pe ultimul drum, să stea alături de mama lui”. De la biserică se aud și clopotele. Bat clopotele pentru toți morții din Arbore. Unii vor pleca la cele veșnice astăzi, alții mâine sau când vor fi scoși din nămol. Dumnezeu să-i odihnească în pace!
● A noua persoană decedată din Arbore, găsită la 5 km de locul unde a luat-o viitura
În urma căutărilor de ieri, echipele special constituite pentru acest lucru au mai găsit un cadavru. Ion Preutese, de 59 de ani, figura printre dispăruți, iar ieri a fost descoperit la mai bine de 5 kilometri de unde l-a luat apa. Nu a avut nici o șansă să supraviețuiască. Soția sa a reușit vineri seară să se salveze de la înec după ce s-a agățat de câteva crengi. „Când ne-a luat valul pe amândoi l-am strigat. Nu mi-a răspuns. Cred că a făcut infarct pentru că altfel ar fi înotat. Era un om vânjos și se salva el. Eu ce mă fac, am rămas și fără bărbat și fără nimic. Ce rost mai are să trăiesc?”, s-a întrebat femeia. Ion Preutese este a noua persoană din Arbore pentru care autoritățile au confirmat decesul. Alți doi oameni, Daniel Carlos Jacotă și Floarea Mictari, o bătrână de 78 de ani, sunt în continuare de negăsit. Amândoi sunt căutați de echipe care scotocesc albia pârâului Clit centimetru cu centimetru. Nici câinele adus de la Galați nu a putut fi de prea mare folos, dar autoritățile speră ca în cel mai scurt timp să fie găsiți atât copilașul, cât și bătrâna.
Localnicii din Arbore încearcă să-și reia viața de la capăt
Ceilalți oameni din Arbore încearcă să ia viața de la capăt. Chiar dacă unii nu mai au nimic, după ce apa le-a luat și casa și grajdul și animalele, găsesc totuși puterea de a merge mai departe. Cu ajutorul rudelor sau al vecinilor cei care au casele încă în picioare s-au apucat de scos molozul. Hainele și celelalte lucruri sunt spălate chiar în albia pârâului care le-a înfipt în spate un cuțit. Autoritățile le-au promis ajutoare materiale și speră că le vor primi, chiar dacă sunt destul de sceptici. Până atunci încearcă să se gospodărească așa cum pot. În zonă sunt și importante forțe ale pompierilor, jandarmilor, poliției de frontieră și poliției care acționează pentru a-i sprijini pe localnici și pentru a peria zona afectată de inundații în căutarea ultimelor victime. Imaginile sunt ca de pe front și unele locuri doar duc a ceea ce au fost cândva așezări umane. Reconstrucția a început însă și oamenii speră să nu mai fie loviți de un asemenea necaz.