Jale mare

După cum era de așteptat, campionatul de fotbal a debutat sub semnul improvizației, al haosului și al dezinteresului aproape general față de ceea ce (nu) se petrece pe gazon. Cea mai la îndemână explicație, la care se apelează în fiecare an pe vremea asta, este aceea că, pardon, căldura afectează prestația căpșunarilor, iar pardon: gazonarilor. Adică a celor care parcă împotriva voinței lor sunt îmbrânciți pe gazoanele cam pârjolite ale patriei, taman când ei și-ar dori să se scalde în valuri. Și să leorbăie niscai cocktailuri răcoritoare cu gagicile tolănite în șezlonguri ca piese obligatorii de decor. Din nefericire pentru ei și pentru ele, băieții sunt sechestrați mai întâi în cantonamente, după care urmează aruncarea lor în iarba de acasă, evident ostilă performanței, spre deosebire de cea din strainătățuri, unde în amicale radem tot. Aici însă ceva se rupe, astfel încât fazele de mare virtuozitate din amicalele externe se transformă într-o plimbare absolut ilogică a mingii dintr-o parte în alta a tăpșanului, puținele faze de atac real finalizându-se cu penalty-uri, așa cum a fost cazul cu acele două echipe presupus angajate în lupta pentru titlu, care au reușit 3 asemenea ghidușii, pe fondul unei tehnici inexistente la fundași și al îndelung exersatelor simulări ale atacanților. Bașca predispoziția către fluierat orice rahat de către arbitrii care nici ei nu pot fi mai breji decât poreclitul fotbal. Peste toate, vedem un grăsan devenit realizator suprem, autor de 3 goluri și o pasă decisivă, ridicat în slăvi de propriul antrenor, un fost mare fundaș care, pe vremea când era titular la Națională, s-ar fi pișat pe el de râs văzând balena în fața lui și ar fi luat-o cu fulgi cu tot încă de la prima atingere. Văzând aceste prime 5 meciuri din cele 7 posibile, mă declar înspăimântat de ceea ce se vede și îi plâng de milă lui Daum. E jale mare, dar va fi și mai mare după ce pleacă încă din tururile preliminare toate „europenele”, lucru cu care noi suntem obișnuiți. Nu însă și Daum. După Iași, e rândul Stelei, deja plecată. Deocamdată cu bucata (ultimul fiind Hamroun), iar curând și cu echipa.