JADOVA. În 20 aprilie 1481, Ștefan cel Mare întărea Zberii satul „Jodeștii”, cum se numea pe atunci Jadova, un alt nume fiind acela de Jadăuți, pe care Zbiera îl cumpărase de la nepoții lui Dragoș Viteazul, feciorii lui Stanislav Rotinpan, Sima, Șteful și Maseico.
În 15 martie 1490, dintre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 2-a biserică, la Jadăuți, cu popă”.
În 9 aprilie 1596, obștea răzeșească a Jadovei este menționată într-o învoială cu diacul Vasile din Călinești pe Ceremuș, căruia îi permit să ia apă din pârâul Brusniții, de Drăgan Jadovanul, „vătaf of Jadova”, Ion Drăcșan și de Luca și Grigore Ticșe din Jadova.
Din aceeași obște răzeșească făceau parte și frații Isac și Gheorghiță Goian, străbunii Goianeștilor, cei care, în 19 februarie 1687, obținea, împreună cu Isar, stăpânul moșiei Călinești pe Ceremuș, protecția hatmanului Stanislaw Jablonowski, inclusiv scutirea de contribuții pentru armată din partea satelor lor, cu ocazia ocupării nordului Moldovei de către armatele polone.
Alți răzeși jadoveni sunt menționați în 21 august 1687, cu ocazia hotărnicirii Comăreștilor, la care participă ca martori popa Toma din Jadova, Costin din Jadova, Gligorie Tabără, Ștefan și Andrei Vlad, Nichifor Scripca, Radca și Racoce, copiii Tomii.
Partea din Jadova a fraților Goian este întărită, în 4 decembrie 1718, lui Gavril, feciorul lui Isac Goian, și lui Toader, feciorul lui Gheorghiță Goian.
În 1742, Gheorghe, fiul lui Andronachi Vlad, care se călugărește, sub numele de Gherasim, Ștefan Taboră, și egumenul Gheorghe ctitoresc schitul Jadova, cu 7 călugări, pe care Andrei Vlad, feciorul lui Vasilașco Vlad, îl va înzestra, în 10 mai 1761, cu partea sa de moșie, 10 fălci de teren în sat și în Vasileu.
În 1752, la împărțeala moșiilor Goianeștilor, frații Toader, Nacul și Ion Goian, și surorile lor, Măriuța, Irina și Gafița primesc a opta parte din Jadova.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Jadova din Ocolul Berhometelor „35 – toată suma caselor”, însemnând 3 mazili, 2 ruptași, 3 nevolnici, 4 femei sărace 1 jidov botezat, 2 popi și 20 birnici.
În 1774, satul Jadova avea 12 familii, iar în 1775, când ținea de Ocolul Berhometelor, 5 mazili (toți din neamul Goian), 2 popi și 14 țărani. În 1784, numărul familiilor ajunge la 63.
În 29 februarie 1776, s-a făcut hotarnica satului Jadova, prin care se separau părțile fraților Ion și Prodan Frăsăian, nepoții lui Drăgșan, printre reperele de moșii răzeșești aflându-se stâlpul lui Drăgșan ce-l țin Vlădiștii, stâlpul Eneștilor, casa lui Costrăj.
În 5 octombrie 1788, cei 5 mazili din Jadova, Gheorghe, Dumitru, Mihail, Vasile și Teodor Goian obțin titluri de nobili din partea „Forum Nobilium” al Galiției și Lodomeriei.
În 14 iunie 1794, copiii lui Constantin Ianăș căpitan, împart între ei părți de moșie din Stănești și din Jadova.
În 1802, Maria, jupâneasa lui Ion Cocoranul, dăruia fetei sale, Nastasia, părțile din Jadova care îi aparțineau.
În 1806, a fost sfințită biserica de lemn, cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail.
În 17 aprilie 1811, Iordachi Tabără, descendentul din Mihalcea, lăsa prin testament fiicei lui, Maria, jupâneasa lui Constantin Braha din Becești, părțile lui de sat din Jadova, Cuciurul Mic și Stănești.
Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril din Jadova a fost construită, în 1804, de familia de GOIAN, în Cotul Jadovei funcționând o bisericuță, Nașterea Maicii Domnului, construită de aceeași familie de Goian. În 1843, la Jadova existau 960 ortodocși, iar la Cotul Jadovei, 357, preotul administrator Ioan Ilasievici slujind în Jadova, postul de la altarul din Cotul Jadovei fiind vacant. În 1843, cele două biserici, cu 2.336 enoriași, patronate de Alexandru de Goian și de Jeronim graf de la Scalla, erau slujite de parohul Georgie Balmoș. În 1907, când patroni bisericești erau Alexandru de Goian, Ioan de Goian, graful Ieronim de la Scalla, grafina Thewodolinde de la Scalla, Ioan și Constantin de Baloșescul și Nicolai și Alexandru de Vitan, paroh era Theodor Scraba, născut în 1847, preot din 1876, paroh din 1886, iar cantor, din 1894, George de Sevescul, născut în 1858.
O școală cu 3 clase funcționa în Jadova din 1862, iar în Cotul Jadovei, din 1892, funcționa o școală evanghelică cu o clasă[2].
În 1890, Jadova avea 2.800 locuitori, conduși de primarul George Stariuc. Învățător era A. Sorocean, paroh – Vasile Hymen, iar cantor bisericesc – George Sevescul.
În 5 iulie 1941, la Jadova au fost împușcați soții Eli Schnitter și Bubi Engel, rabinul Ghinsberg scăpând cu barba smulsă, rănit la cap și înțepat de baionete. Din cei 543 locuitori evrei ai Jadovei, duși în Transnistria, doar 80 au scăpat cu viață.
La Jadova au văzut lumina zilei ilustrul muzician și mărturisitor Leon cavaler de Goian (12 februarie 1843), poetul ucraineano-român Iuri Racocea (1908) și scriitorul evreu Aharon Appelfeld (1932), supraviețuitor al Holocaustului.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 336
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 34, 1876 p. 71, 1907 p. 146