IVANCĂUȚI (II). Satul răzeșesc Ivancăuți, de lângă Orășeni, în graniță cu Polonia, este singurul din Bucovina care avea, în 1774, 48 de familii de oameni liberi, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina prezentându-se, în 12 aprilie 1782, răzeșii Mihalachi Ianoș, Nicolai Ianoș, Iordachi Buțura, Andrei Țiganiuc, Andrei Mintici și Ion Buțura, pentru a declara, în numele obștii lor, că satul Ivancăuți este un sat răzeșesc.
În 8 februarie 1800, când fata lor, Maria, se căsătorește Gheorghie, feciorul lui Andrei Țiganiuc, Costachi și Safta Pădure o înzestrează cu părțile de moșie din Ivancăuți, moștenite de la Vasile Mintici, tatăl Saftei, „douăzeci de stânjeni domnești la câmp”. Printre martori se aflau parohul Simeon Mintici, Vasile Draghinda, Ștefan Cantimir, Toader și Andrei Mintici din Ivancăuți, dar și Paladi Ciuntu din Bărbești.
Prin testamentul din 28 iunie 1820, Ilie Baloșescul lăsa soției sale, Măriuca, și copiilor săi, Catrina, Ștefan și Vasili, partea din moșia Ivancăuți, care i se va alege din cea stăpânită împreună cu frații lui.
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Ivancăuți, construită în 1794, patronată, în 1843, când avea 1.391 enoriași, de Constantin de IANOȘ era slujită de parohul Ioan ȘERBANOVSCHI. În 1876, parohia avea 1.817 enoriași, iar paroh era Emanuel NICHITOVICI. În 1907, paroh era Ioan de MINTICI, născut în 1867, preot din 1891, paroh din 1901, iar cantor, din 1901, Emilian MASICHIEVICI, născut în 1871.
În comună funcționa, din 1844, o școală trivială cu 4 clase[1].
În 1890, Ivancăuții aveau 2.052 locuitori, populația sporind prin colonizarea cu ruteni pe care o făcuseră răzeșii pentru a rentabiliza moșiile. Primar era Ioan de Mintici (strănepotul răzeșului Andrei Mintici se înnobilase!), învățător era Dimitrie Marianciuc, paroh – Vasile Nichitovici, iar cantor bisericesc – Dionisie Nosievici.
În 1910, doar un sfert din populația satului dăinuitor răzeșesc de odinioară mai vorbea românește.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 27, 1876 p. 78, 1907 p. 105