IVANCĂUȚI (I). Atestat documentat în 27 octombrie 1452, când Mihail logofăt cumpără de la Manea globnicul și de la feciorii lui, Luca, Iurie și Lazăr, printre altele, și „seliștea pustie Vancouți” (în altă traducere, cea a lui Costăchescu, „seliștile pustii ce sunt la graniță, anume Ivancouții și Pogorilouții și Hatcinții”), satul avea să-i fie reconfirmat lui Mihail logofăt și în 2 iulie 1455, înainte de a fi trimis să negocieze tributul cu turcii.
În 7 mai 1473, Dragoș Ușar cumpăra de la Cârste, cu 170 zloți, „a sa moșie și ocină, satul Ivancăuți”, primind întăritură de la Ștefan cel Mare pentru satul Ivancăuți, iar „hotarele acestui sat către Coțman sunt cele vechi, adică: lângă drumul Hmielovului și, de aici, drept spre Oșohlib, până la pârâul Volhoveț, și earăși până la drumul Hmielovului și, de aici… la drumul Suhoversche, de aici la Havrilești, până la Volhoveț, cum au stăpânit în timpuri străvechi”.
În 15 martie 1490, printre bisericile întărite de Ștefan cel Mare Episcopiei de Rădăuți, se afla și „a 32-a biserică, la Ivancicăuți, și cu popă”.
În 8 martie 1604, Ieremia Movilă împărțea satul între nepoții lui Dragoș ușarul, „Antonie vornicel cu frații săi, fii lui Cosma, Alexa cu frații săi, fiii lui Petran vătaful, Cosma cu frații săi, fiii Paraschii, Stanca cu frații ei, copiii Nastei, apoi rudele lor, Luca cu frații săi, fiii Marușchii, Iuon Țintă cu frații săi, fiii Soficăi, Ilinca cu frații ei, copiii Fedcăi, și Drăgșan cu frații săi, fiii Olenii”. Dragoș ușar primise satul Ivancăuți, „ce se găsește lângă o mlaștină” de la Ștefan cel Mare, în 7 mai 1473.
În 2 aprilie 1623, Ștefan Tomșa întărea lui Mihail Tăutul, pârcălabul de Hotin, printre alte moșii, și „parte cât i să va veni din satul Ivancăuți, care aceste părți îi sănt lui di pi giupăneasa Anghelina” (fata lui Onciul Vrânceanul).
În 12 martie 1640, Coste de Lucavăț obține uric pentru „a opta parte din jumătate de sat de Ivancăuți”, cumpărată cu 40 taleri, de la Agafia, preoteasa, fata lui Drăgșan, martorii tranzacției fiind Goian de Jadova, fiul lui Pătrașco, Toader, Costin, Filip din Ivancăuți, Vasilie de Lucavăț, Bercea, Gligorie Căzacovici și Simeon.
În 4 martie 1652, se împart moșiile răposatului Gavrilaș Mateiaș între copiii lui, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… satul Ivancăuți”.
În 28 ianuarie 1665, Ilie Drace obține uric pentru a patra parte de Ivancăuți, pe care o cumpărase de la frații Ionașco și Ștefan, feciorii lui Pilipovschi, cu 100 lei turcești.
Deși nu se știe în câte rânduri s-au mai pustiit satele acelea de la graniță, în cazul Ivancăuților se întâmplă o continuitate tenace, care-i permite lui Constantin Silion, starostele de Cernăuți, în 29 august 1732, să împartă satul Ivancăuți „pe opt bătrâni”, și anume: Cozma, fiul lui Petran; Alexa, fiul lui Petran; Anton vistiernic, fiul Cozmii; Stana, fata Nastii; Ion Tășcă, fiul Sofichii; Ilinca, fata Fedchii; Drăgan, fiul Elenii; Luca, fiul Marușcăi.
În 16 decembrie 1756, Iordachi Cantacuzino avea și hotărnicea „nește părți în satul Ivancăuți, care părți le-au cumpărat Dumnealui de la unii răzeși de acolo, din sat”, dar, nefiind și el răzeș (adică om liber înrudit cu oamenii liberi ai obștii respective) este obligat, în 26 mai 1757, de către Scarlat Ghica Vodă, să întoarcă răzeșilor acele părți, împotriva tranzacției ridicându-se Ștefan Drăghinda, Constantin Ianăș, Ion Buțura și Ion Peliposchi, „cu toții moșneni în satul Ivancăuți”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Ivancăuți, moșie răzeșească, „45 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Simeon, 1 dascăl, Andrei, 2 mazili, Manole sin Ștefan Drăghinde și Grigori Tăutul, 9 ruptași, Sandul nepot lui Păunel, Andrei Țiganic, Georgi brat Țiganic, Vasile Bobele, Acsinte sin lui Velițco, Toader brat ego, Ion Buțura, Georgi brat ego și Vasile zet Drăghindei, 13 șliahți, Ion sin Simion Ianăș, Constandin brat ego, Sandul sin Costii, Andrii sin Mintece, Ștefan sin Ursul, Costandin sin Vlad, Miron sin Andronic, Petre hotincian (Hotinceanu), Ioniță Pană, Iftemii Cernevschii, Vasile Cătană, Ștefan zet Verinchii și Dumitrașco zet Lupul, 1 umblător, Zaharie sin Moscalev, 3 văduve, Maria, Anița și Anița Vasiloaii, și 15 birnici, adică: Hrihor Fedoruk, Iacob Feștriga, Vasile Crevinciuk, Simeon Iacobiț, Mihail Marienciuk, Ștefan Bezenuk, Ștefan Sauciuk, Petro Ghedun, Ivan Ivașciuc, Andrei Balții, Simeon Chișcanuc, Iacob Istratii, Toader Cucul, Petre cumnat lui Istrate și Nichita Cepiha.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 412