Dintotdeauna, vacanţele de vară şi de iarnă coincid cu perioadele de transfer, cea mai prolifică în acest sens fiind cea de vară, deoarece în mod logic la încheierea campionatului se trece la primenirea loturilor, la aducerea de jucători care să aducă un suflu nou, calitate în joc, dar care să îi şi ambiţioneze pe ceilalţi pentru a-şi merita locul în echipă şi în următorul sezon. Se lucrează însă şi pe timpul iernii la capitolul calitate, mai ales acolo unde există nemulţumiri faţă de ceea ce a arătat echipa în prima parte a sezonului ori dacă aceasta este angrenată în aşa-numita „primăvară europeană” sau trage pentru prezenţa în play-off.
Aşa stând lucrurile, nu trece nici măcar o zi fără să ni se dea ca şi rezolvate nişte transferuri pe care cei care cu asta se ocupă ni le prezintă cu lux de amănunte (desigur, mai puţin suma!), antrenorii deja le fixează noilor achiziţii locul şi rolul în echipe, patronii se laudă cu ce lovitură au dat pe „piaţa transferurilor”, iar adversarii caută şi ei ceva asemănător sau chiar mai bun, pentru că nu se face să rămâi de căruţă… După care urmează de regulă o tăcere asurzitoare, apoi aflăm că râvnitul şi aproape transferatul tocmai ce a semnat un contract pe partea ailaltă a continentului sau chiar a planetei. De ce?
Păi, pentru că ăştia de la noi nu şi-au permis să dea un asemenea salariu ori fiindcă agentul jucătorului avea nişte pretenţii personale care nu puteau fi satisfăcute. Reţineţi, vă rog, că nu e vorba de vreo 200 şi ceva de milioane la semnarea contractului, şi nici de 1 miliard salariu, cât i-au oferit nişte arabi pe 5 ani lui Vinicius! Nu. La noi, totul se învârte în jurul sutei de mii de coco şi a unui salariu de maximum 10-12 mii de euro pe lună. Păi, la aşa valoare de cumpărare şi la aşa salariu, nu-i aşa că fotbalul ăsta mizer şi milog este parcă încă prea bun faţă de sumele investite!?
Aşa că echipele noastre de prim-plan se primenesc cu ce dă Dumnezeu şi mai ales cu ce nu vrea nimeni pe planetă, iar de vândut reuşesc (alea norocoase!) să ia vreo 3 sau chiar 7 milioane pe câte unul pe care tot ele ziceau că nu-l dau sub 20 sau 30 de milioane. Iureşul ăsta (mai mult vorbit decât făcut) se încheie zilele astea, odată cu reînceperea campionatului. Dacă ar fi să facem şi clasificări, atunci există, categoric, doi mari câştigători: Șumudică, pe care iar l-au angajat nişte arăboi (pariem că nu-l prinde vara tot acolo!?), şi CFR Cluj, care, miraculos, s-a debarasat de Deac. Gratis!