IURCĂUȚI (II). Hotarnica satului Iurcăuți, făcută în 5 august 1776 de Gavril Cracalie, Manole Potlog căpitan (din Iurcăuți) și de Ion Vlad, la ordinul generalului von Spleny, menționează că jumătate de sat aparținea Catrinii Bălăsache, iar cealaltă jumătate de sat îi avea ca proprietari pe Gheorghe Lența, Andrei Tăutul și Ilie Stroici. Ilie Stroici va continua conflictul cu Catrina, văduva medelnicerului Bălăsache, pentru jumătatea de sat vândută de fratele său Tofanei, dar Catrina are câștig de cauză, după o serie de procese cu soluții contradictorii, în 21 decembrie 1776. Cu Catrina se vor judeca, tot fără succes, și urmașii lui Miron Lența, Gheorghie Lența, Miron Costriș, Ilie Costriș, Gheorghe Știrbul și Vasilie Vartic, urmași care, în 14 noiembrie 1780, aduc un zapis din 28 octombrie 1668, prin care Maria, fata lui Onciul Iurașcovici, dăruia lui Dumitrașco Nacul (tata lui Dumitrașco Stroici) un sfert din satul Iurcăuți, dar n-a urmat nici o judecată.
În fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina s-au prezentat, în 19 iunie 1782, Gheorghie și Nicolai Lența, Miron și Ilie Costriș și Gheorghe Știrbul declarau că stăpânesc un sfert din satul Iurcăuți, în vreme ce Catrina declara că este proprietara întregului sat, dar că își exercită dreptul de proprietate doar asupra a trei părți din sat. Bunicul ei, Dumitrașco Macri, cumpărase jumătate de sat de la Stroici, mama ei, Tofana, cumpărând cealaltă jumătate de sat.
Iuon Tăutul, care, în 7 noiembrie 1786, stăpânea o treime din a douăsprezecea parte a satului Iurcăuți, dăruia acea moșioară fetei lui, Catarina, care se căsătorea cu Ursachi Păunel.
Catrina Maricoaia, cum începuse să-și zică văduva medelnicerului Bălăsache, dăruia satul Iurcăuți, în 20 august 1795, nepotului ei, Ioniță Bașotă.
În 25 iunie 1797, Gavril Lența vinde partea lui de sat lui Andrei Gafenco, pentru 1.500 galbeni, în vreme ce Ioniță Bașotă vinde cele trei sferturi de sat și de moșie, în 25 iunie 1799, pentru 5.000 galbeni, lui Nicolaus von Andrzejowski.
Fiul lui Nicolaus, Albert von Andrzejowski scoate, pe un sfert de sat, pe care-l vinde lui Iohan Lebius, în 20 aprilie 1809, nu mai puțin decât 40.000 guldeni, Lebius înstrăinând moșia în 28 august 1809, când o vinde lui Ignat zvon Schonfeld pentru 45.000 guldeni, deci cu un câștig net de 5.000 guldeni.
Și Andrei Gafencu își vinde partea lui de sat, pentru 33.000 guldeni, în 28 august 1809, lui Alexandru Jian. Partea aceasta de sat va fi cumpărată, împreună cu întreaga masă succesorală a lui Alexandru Jian, în 9 noiembrie 1822, de Wartan Warteresiewicz, armeanul plătind 40.002 guldeni.
Biserica Trei Ierarhi din Iurcăuți, construită în 1805, îl avea patron, în 1843, pe armeanul Wartan von WARTARASIEWICZ, preot administrator fiind Nicolai TOMIUC, care păstorea 1.261 suflete. În 1876, când patron era Ioan von WARTARASIEWICZ, paroh era Constantin BOCANCE, numărul enoriașilor ajungând la 1.735. În 1907, patron bisericesc era Ștefan cavaler de WARTARASIEWICZ, preot cooperator fiind Dimitrie BURAC, născut în 1854, preot din 1888, iar cantor, din 1900, Theofil FRACIAN, născut în 1863.
Din 1888, funcționa în comună o școală cu 5 clase[1].
În 1890, comuna Iurcăuți avea 1.900 locuitori, aflați sub conducerea primarului Nicolai Costiuc. Învățător era Petru Voinovski, paroh – Constantin Bocance, iar cantor bisericesc – Teofil Frățian.
[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 28, 1876 p. 87, 1907 p. 87